În această lecție înveți să rezolvi ecuațiile în care necunoscuta apare sub logaritm (sau în baza logaritmului): pui condițiile de existență, aduci ecuația la forma loga⁡f(x)=b sau loga⁡f(x)=loga⁡g(x) și verifici soluțiile. Ecuațiile logaritmice apar aproape în fiecare an la Bacalaureat, la Subiectul I, exercițiul 3.

Teorie

Ce trebuie să știi despre logaritmi

Pentru a>0, a≠1 și b>0, logaritmul lui b în baza a este exponentul la care trebuie ridicat a ca să obții b:

loga⁡b=c⟺ac=b.

Proprietățile pe care le folosești la ecuații (pentru x,y>0, a,c>0, a,c≠1):

loga⁡(xy)=loga⁡x+loga⁡y,loga⁡xy=loga⁡x−loga⁡y,loga⁡xn=nloga⁡x,loga⁡b=logc⁡blogc⁡a,loga⁡b=1logb⁡a (b≠1),loga⁡ak=k.

Notații: lg⁡x=log10⁡x (logaritmul zecimal) și ln⁡x=loge⁡x (logaritmul natural, cu e≈2,718).

Condițiile de existență

Înainte de orice calcul scrii condițiile de existență (CE) ale tuturor logaritmilor din ecuația inițială:

  • orice expresie de sub logaritm este strict pozitivă: f(x)>0;
  • dacă necunoscuta apare în bază: baza este pozitivă și diferită de 1: g(x)>0, g(x)≠1.

Mulțimea numerelor care îndeplinesc toate condițiile se numește domeniul de existență D. Soluțiile ecuației se caută numai în D.

De ce funcționează: funcția logaritmică este injectivă

Funcția f:(0,∞)→R, f(x)=loga⁡x este strict crescătoare pentru a>1 și strict descrescătoare pentru 0<a<1. O funcție strict monotonă este injectivă, deci

loga⁡u=loga⁡v⟺u=v(u,v>0).

Aceasta este „cheia” tuturor ecuațiilor logaritmice: când ai același logaritm în ambii membri, poți „scoate” logaritmul.

Tipurile de bază

EcuațiaCum o rezolvi
loga⁡f(x)=bf(x)=ab (din definiție); condiția f(x)>0 este automat îndeplinită, pentru că ab>0
loga⁡f(x)=loga⁡g(x)f(x)=g(x), cu f(x)>0 (atunci și g(x)=f(x)>0)
sume / diferențe de logaritmi în aceeași bazăscrii CE, apoi folosești proprietățile ca să ajungi la un singur logaritm în fiecare membru
loga⁡x apare de mai multe ori, de exemplu lg2⁡x−3lg⁡x+2=0substituția t=loga⁡x, t∈R
baze diferiteformula de schimbare a bazei, ca să ai aceeași bază peste tot
necunoscuta în bază, de exemplu logx⁡2CE x>0, x≠1; de obicei logx⁡2=1log2⁡x

Un caz înrudit: ecuația exponențială af(x)=b cu b>0 se rezolvă prin logaritmare: f(x)=loga⁡b. De exemplu 3x=7⟺x=log3⁡7.

Algoritmul de rezolvare

  1. Scrii condițiile de existență pentru ecuația inițială și afli D.
  2. Transformi ecuația cu proprietățile logaritmilor până la unul dintre tipurile de bază.
  3. Rezolvi ecuația algebrică obținută (de gradul I, de gradul al II-lea etc.).
  4. Păstrezi doar soluțiile din D și scrii mulțimea soluțiilor S.

De ce pasul 1 se face la început? Formula loga⁡f+loga⁡g=loga⁡(fg) este adevărată doar când f>0 și g>0. Ecuația transformată cere numai fg>0, care este îndeplinită și când f<0, g<0. Transformarea poate deci aduce soluții străine, pe care le elimini cu ajutorul CE.

De reținut

  • CE se scriu pentru ecuația inițială, nu pentru cea transformată.
  • loga⁡f(x)=b⟺f(x)=ab; loga⁡f(x)=loga⁡g(x)⟺f(x)=g(x) (pe D).
  • Orice număr real se scrie ca logaritm: b=loga⁡ab (de exemplu 2=log3⁡9, 1=lg⁡10).
  • loga⁡x2=2loga⁡|x|, nu 2loga⁡x, dacă x poate fi negativ.
  • La final verifici fiecare soluție în CE; o soluție respinsă se scrie explicit.

Exemple rezolvate

Exemplul 1. Rezolvă în R: a) log3⁡(2x−1)=2; b) log2⁡(x2−7)=1.

Vezi rezolvarea
  1. a) Din definiție: 2x−1=32=9, deci x=5. Condiția 2x−1>0 este îndeplinită: 9>0.
  2. b) x2−7=21=2, deci x2=9 și x∈{−3,3}. Pentru ambele valori x2−7=2>0.

Răspuns: a) S={5}; b) S={−3,3}

Exemplul 2. Rezolvă ecuația log5⁡(x2−3x)=log5⁡(2x−4).

Vezi rezolvarea
  1. CE: x2−3x>0 și 2x−4>0. Ajunge să păstrezi 2x−4>0, adică x>2, și să verifici la final că expresiile sunt egale (deci și cealaltă e pozitivă).
  2. Funcția logaritmică este injectivă: x2−3x=2x−4⟺x2−5x+4=0⟺(x−1)(x−4)=0.
  3. x=1 nu verifică x>2 (ar da log5⁡(−2), care nu există): se respinge.
  4. x=4: x2−3x=4>0, 2x−4=4>0. Convine.

Răspuns: S={4}

Exemplul 3. Rezolvă ecuația log2⁡x+log2⁡(x−2)=3.

Vezi rezolvarea
  1. CE: x>0 și x−2>0, deci D=(2,∞).
  2. Pe D poți aduna logaritmii: log2⁡[x(x−2)]=3⟺x(x−2)=23=8.
  3. x2−2x−8=0⟺(x−4)(x+2)=0, deci x=4 sau x=−2.
  4. −2∉D (este soluție doar pentru ecuația transformată, unde x(x−2)=8>0); 4∈D.

Răspuns: S={4}

Exemplul 4. Rezolvă ecuația lg2⁡x−3lg⁡x+2=0.

Vezi rezolvarea
  1. CE: x>0.
  2. Notezi t=lg⁡x: t2−3t+2=0⟺(t−1)(t−2)=0, deci t=1 sau t=2.
  3. lg⁡x=1⇒x=10; lg⁡x=2⇒x=102=100. Ambele sunt pozitive.

Răspuns: S={10,100}

Exemplul 5. Rezolvă ecuația log2⁡x+log4⁡x+log16⁡x=7.

Vezi rezolvarea
  1. CE: x>0.
  2. Treci la baza 2: log4⁡x=log2⁡xlog2⁡4=12log2⁡x și log16⁡x=log2⁡x4.
  3. Ecuația devine (1+12+14)log2⁡x=7⟺74log2⁡x=7⟺log2⁡x=4.
  4. x=24=16. Verificare: 4+2+1=7.

Răspuns: S={16}

Exemplul 6 (nivel Bacalaureat). Rezolvă în R ecuația logx⁡2+log2⁡x=52.

Vezi rezolvarea
  1. CE: baza x>0, x≠1; argumentul x>0. Deci D=(0,1)∪(1,∞).
  2. Pe D, logx⁡2=1log2⁡x. Notezi t=log2⁡x; din x≠1 rezultă t≠0.
  3. 1t+t=52⟺2t2−5t+2=0⟺(2t−1)(t−2)=0, deci t=12 sau t=2.
  4. log2⁡x=12⇒x=21/2=2; log2⁡x=2⇒x=4. Ambele sunt în D.
  5. Verificare pentru x=4: log4⁡2+log2⁡4=12+2=52.

Răspuns: S={2,4}

Greșeli frecvente

  • Uiți condițiile de existență: la log2⁡x+log2⁡(x−2)=3 obții x∈{−2,4}, dar −2 nu convine. Fără CE scrii o soluție falsă.
  • „Desfaci” logaritmul unei sume: loga⁡(x+y)≠loga⁡x+loga⁡y. Formula corectă este pentru produs: loga⁡(xy)=loga⁡x+loga⁡y.
  • Pierzi soluții la puteri pare: log3⁡x2=2 are soluțiile ±3. Dacă scrii direct 2log3⁡x=2, obții doar x=3; corect este 2log3⁡|x|=2 sau, mai simplu, x2=9.
  • Scrii CE pentru ecuația transformată: după ce ai trecut la log2⁡[x(x−2)], condiția x(x−2)>0 este mai slabă decât x>2. Condițiile se iau din enunț.

Verifică-te

Verifică-te: 4 întrebări

Soluția ecuației log2⁡(x+3)=3 este:

  1. x=5
  2. x=6
  3. x=9

Domeniul de existență al ecuației log5⁡(x−1)+log5⁡(x+1)=1 este:

  1. (−1,∞)
  2. (1,∞)
  3. R∖{−1,1}

Ecuația log3⁡x2=2 are în R:

  1. o singură soluție
  2. două soluții
  3. nicio soluție

Dacă lg⁡x=2lg⁡3−lg⁡2, atunci x este:

  1. 4
  2. 7
  3. 92

Exersează

Lecția este aceeași pentru profilul mate-info (M1) și pentru științele naturii (M2): ecuațiile logaritmice sunt în programa de clasa a X-a a ambelor profiluri și în programa de Bacalaureat.

Întrebări frecvente

Cum se rezolvă o ecuație logaritmică? Scrii condițiile de existență (argumentele pozitive, baza pozitivă și diferită de 1), aduci ecuația la forma loga⁡f(x)=b, adică f(x)=ab, sau loga⁡f(x)=loga⁡g(x), adică f(x)=g(x), rezolvi ecuația obținută și păstrezi doar soluțiile care respectă condițiile.

De ce trebuie puse condițiile de existență? Logaritmul există doar pentru argumente strict pozitive. Când aplici proprietăți precum loga⁡f+loga⁡g=loga⁡(fg), ecuația nouă poate avea soluții pe care ecuația inițială nu le are; condițiile de existență le elimină.

Ce înseamnă lg și ln? lg⁡x este logaritmul în baza 10, iar ln⁡x este logaritmul în baza e≈2,718. Se rezolvă exact ca ecuațiile cu orice altă bază: lg⁡x=2⟺x=100, ln⁡x=1⟺x=e.