În această lecție înveți cum găsești rădăcinile întregi și raționale ale unei ecuații algebrice cu coeficienți întregi: rădăcinile întregi divid termenul liber, iar rădăcinile raționale pq au p divizor al termenului liber și q divizor al coeficientului dominant. Înveți și regula rădăcinilor conjugate pentru coeficienți raționali sau reali. Lecția este în programa de clasa a XII-a la M1 și la M2 („rezolvarea ecuațiilor algebrice având coeficienți în Z,Q,R,C”).

Teorie

Rădăcini întregi

Fie f=anXn+an−1Xn−1+⋯+a1X+a0∈Z[X], an≠0.

Teorema 1. Dacă α∈Z este rădăcină a lui f, atunci α∣a0.

Demonstrație. Din f(α)=0: a0=−α(anαn−1+⋯+a1), iar paranteza este un număr întreg. Deci α∣a0.

Rădăcini raționale

Teorema 2. Dacă α=pq este rădăcină a lui f, cu p∈Z, q∈N∗ și fracția ireductibilă, atunci p∣a0 și q∣an.

Demonstrație. Înmulțim f(pq)=0 cu qn:

anpn+an−1pn−1q+⋯+a1pqn−1+a0qn=0.

Toți termenii în afară de a0qn se divid cu p, deci p∣a0qn; cum p și q sunt prime între ele, p∣a0. Analog, toți termenii în afară de anpn se divid cu q, deci q∣an.

Consecință. Dacă an=1 (polinom monic), orice rădăcină rațională este întreagă. De exemplu, X2−2 nu are rădăcini întregi (±1,±2 nu verifică), deci nici raționale: 2∉Q.

Dacă coeficienții sunt raționali, înmulțești ecuația cu numitorul comun și ajungi la coeficienți întregi.

Algoritmul

  1. Scrii candidații: ± divizorii lui a0 (rădăcini întregi), respectiv ±pq cu p∣a0, q∣an.
  2. Îi verifici cu schema lui Horner: restul 0 înseamnă rădăcină și îți dă direct câtul.
  3. Continui cu câtul (are un grad mai mic); la gradul 2 folosești Δ.

Filtru rapid. Dacă α≠±1 este rădăcină întreagă, atunci α−1∣f(1) și α+1∣f(−1), pentru că a−b∣f(a)−f(b) pentru orice a,b∈Z (din a−b∣ak−bk). Așa elimini repede candidați.

Rădăcini conjugate

  • Dacă f are coeficienți reali și z=a+bi (b≠0) este rădăcină, atunci și z―=a−bi este rădăcină (conjugarea este un automorfism al lui C).
  • Dacă f are coeficienți raționali și a+bd este rădăcină (a,b∈Q, b≠0, d∉Q), atunci și a−bd este rădăcină.
  • În ambele cazuri f se divide cu polinomul de gradul 2 care are cele două rădăcini: X2−2aX+(a2+b2), respectiv X2−2aX+(a2−b2d).

De reținut

  • Coeficienți întregi: rădăcina întreagă divide termenul liber.
  • Rădăcina rațională pq (ireductibilă): p∣a0, q∣an.
  • Polinom monic cu coeficienți întregi: rădăcinile raționale sunt întregi.
  • Teoremele dau doar candidați; fiecare candidat trebuie verificat.
  • Gradul 2 sau 3 fără rădăcini raționale ⇒ ireductibil peste Q.

Exemple rezolvate

Exemplul 1. Rezolvați în C ecuația x3−3x2−4x+12=0.

Vezi rezolvarea
  1. Coeficientul dominant este 1, deci rădăcinile raționale sunt întregi și divid 12: ±1,±2,±3,±4,±6,±12.
  2. f(1)=6≠0, f(2)=8−12−8+12=0. Horner cu 2 (1, −3, −4, 12): 1,−1,−6, rest 0.
  3. x2−x−6=0⇔x∈{3,−2}.

Răspuns: S={−2,2,3}

Exemplul 2. Rezolvați ecuația 2x3−x2−7x+6=0.

Vezi rezolvarea
  1. Candidați raționali pq: p∣6, q∣2: ±1,±2,±3,±6,±12,±32.
  2. f(1)=2−1−7+6=0. Horner cu 1 (2, −1, −7, 6): 2,1,−6, rest 0. Câtul: 2x2+x−6.
  3. 2x2+x−6=0: Δ=1+48=49, x=−1±74∈{32,−2}.

Răspuns: S={−2,1,32}

Exemplul 3. Arătați că polinomul f=X3−3X+1 nu are rădăcini raționale și deduceți că este ireductibil în Q[X].

Vezi rezolvarea
  1. f este monic cu coeficienți întregi, deci o rădăcină rațională ar fi întreagă și ar divide 1: candidații sunt ±1.
  2. f(1)=1−3+1=−1≠0, f(−1)=−1+3+1=3≠0. Nu are rădăcini raționale.
  3. Are gradul 3 și nicio rădăcină în Q, deci este ireductibil în Q[X] (o descompunere ar conține un factor de gradul 1).

Răspuns: nicio rădăcină rațională; f este ireductibil peste Q

Exemplul 4. Arătați că numărul α=2+3 este irațional.

Vezi rezolvarea
  1. Căutăm o ecuație cu coeficienți întregi verificată de α: α2=5+26, deci (α2−5)2=24, adică α4−10α2+1=0.
  2. Polinomul X4−10X2+1 este monic, deci rădăcinile lui raționale ar fi întregi, divizori ai lui 1: ±1.
  3. 1−10+1=−8≠0 (același rezultat pentru −1). Deci ecuația nu are rădăcini raționale, iar α, fiind rădăcină, nu este rațional.

Răspuns: 2+3∉Q

Exemplul 5. Determinați numerele întregi a pentru care ecuația x3+ax+2=0 are cel puțin o rădăcină întreagă.

Vezi rezolvarea
  1. O rădăcină întreagă α divide termenul liber 2: α∈{−2,−1,1,2}.
  2. α=1: 1+a+2=0⇒a=−3. α=−1: −1−a+2=0⇒a=1.
  3. α=2: 8+2a+2=0⇒a=−5. α=−2: −8−2a+2=0⇒a=−3.
  4. Toate valorile obținute sunt întregi și sunt acceptabile.

Răspuns: a∈{−5,−3,1}

Exemplul 6 (tip Bac). Determinați numerele raționale a și b pentru care x1=2+3 este rădăcină a polinomului f=X3+aX2+bX+1, apoi aflați celelalte rădăcini.

Vezi rezolvarea
  1. Coeficienții sunt raționali, deci și x2=2−3 este rădăcină. x1+x2=4, x1x2=4−3=1, deci X2−4X+1∣f.
  2. Scriem f=(X2−4X+1)(X+c). Termenul liber: c=1.
  3. (X2−4X+1)(X+1)=X3−3X2−3X+1, deci a=−3, b=−3; a treia rădăcină este x3=−1.

Răspuns: a=b=−3; rădăcinile sunt 2+3, 2−3, −1

Greșeli frecvente

  • Candidații luați drept rădăcini. Teoremele spun doar unde pot fi rădăcinile; fiecare candidat se verifică (f(α)=0 sau Horner).
  • Uiți semnul minus. Candidații sunt ± divizorii: pentru 6 ai ±1,±2,±3,±6.
  • La rădăcini raționale uiți numitorii. Pentru 2x3−x2−7x+6=0, rădăcina 32 nu apare printre divizorii lui 6; trebuie luat și q∣2.
  • Rădăcini conjugate fără condiție. Regula a+bd⇒a−bd cere coeficienți raționali; pentru X−2 (coeficient irațional) −2 nu este rădăcină.

Verifică-te

Verifică-te: 4 întrebări

Care număr nu poate fi rădăcină rațională a ecuației 2x3+x−3=0?

  1. 32
  2. 13
  3. −3

Ecuația x3−x−1=0 are rădăcini raționale?

  1. nu
  2. da, x=1
  3. da, x=−1

Un polinom cu coeficienți raționali are rădăcina 1+5. Atunci are sigur și rădăcina:

  1. 1−5
  2. −1−5
  3. 1+i5

Rădăcinile ecuației 6x3−11x2+6x−1=0 sunt:

  1. 1,12,13
  2. 1,2,3
  3. −1,−12,−13

Exersează

Întrebări frecvente

Cum aflu rădăcinile raționale ale unui polinom? Pentru coeficienți întregi scrii candidații ±pq, cu p divizor al termenului liber și q divizor al coeficientului dominant, apoi îi verifici cu schema lui Horner. Fiecare rădăcină găsită coboară gradul cu 1.

De ce rădăcinile întregi sunt divizori ai termenului liber? Din f(α)=0 rezultă a0=−α(anαn−1+⋯+a1), iar paranteza este un număr întreg, deci α divide a0.

Ce fac dacă nu găsesc nicio rădăcină rațională? Atunci ecuația nu are rădăcini raționale. Pentru gradul 2 sau 3 asta înseamnă că polinomul este ireductibil peste Q; rădăcinile (iraționale sau complexe) se caută cu alte metode: substituții, rădăcini conjugate date în enunț, relațiile lui Viète.