În această lecție înveți trei tipuri de ecuații algebrice care se rezolvă prin reducere la ecuații mai simple: ecuațiile binome xn=a, ecuațiile bipătrate ax4+bx2+c=0 și ecuațiile reciproce (cu coeficienți „simetrici”). Apar la Bacalaureat la polinoame și la legi de compoziție, de obicei la Subiectul al II-lea; lecția este în programa M1 și în programa M2.

Teorie

1. Ecuația binomă

Se numește ecuație binomă o ecuație de forma

xn−a=0,n∈N, n≥2, a∈C∗.

Rezolvarea în C. Scrii a în formă trigonometrică, a=r(cos⁡t+isin⁡t), cu r=|a|>0. Din formula lui Moivre (clasa a X-a), soluțiile sunt rădăcinile de ordinul n ale lui a:

xk=rn(cos⁡t+2kπn+isin⁡t+2kπn),k=0,1,…,n−1.

Ecuația are exact n soluții complexe distincte; în planul complex ele sunt vârfurile unui poligon regulat cu n laturi, înscris în cercul de centru O și rază rn. Cazul a=1 dă rădăcinile de ordinul n ale unității εk=cos⁡2kπn+isin⁡2kπn; pentru n=3, x3−1=(x−1)(x2+x+1), iar rădăcina ε≠1 verifică ε3=1 și ε2+ε+1=0.

Rezolvarea în R (a real):

n imparn par
a>0o soluție: x=andouă soluții: x=±an
a<0o soluție: x=−−annicio soluție reală

Pentru grade mici este adesea mai rapid să descompui: x3−a3=(x−a)(x2+ax+a2), x4−a4=(x−a)(x+a)(x2+a2), x4+4a4=(x2−2ax+2a2)(x2+2ax+2a2).

2. Ecuația bipătrată

Se numește ecuație bipătrată o ecuație de forma

ax4+bx2+c=0,a,b,c∈C, a≠0.

Cu notația y=x2 obții ecuația de gradul al doilea ay2+by+c=0, cu rădăcinile y1,y2. Apoi rezolvi ecuațiile x2=y1 și x2=y2 (ecuații binome de gradul 2). Soluțiile vin în perechi de numere opuse: dacă x0 e soluție, atunci și −x0 este.

Soluțiile reale (coeficienți reali): pentru fiecare yi real, dacă yi>0 obții x=±yi; dacă yi=0 obții x=0; dacă yi<0 nu obții soluții reale, dar în C obții x=±i−yi. Deci ecuația are 4 soluții reale distincte exact când y1,y2 sunt reale, distincte și strict pozitive: Δ>0, P=y1y2>0, S=y1+y2>0.

3. Ecuația reciprocă

O ecuație anxn+an−1xn−1+…+a1x+a0=0, cu an≠0, se numește reciprocă dacă coeficienții egal depărtați de extremi sunt egali: ak=an−k pentru orice k=0,1,…,n. De exemplu 2x3−3x2−3x+2=0 sau x4−5x3+8x2−5x+1=0.

Proprietăți. Fie P polinomul din membrul stâng.

  • a0=an≠0, deci 0 nu este rădăcină.
  • Are loc identitatea xnP(1x)=P(x) (coeficienții se citesc în ordine inversă și sunt aceiași). Prin urmare, dacă x0 este rădăcină, atunci și 1x0 este rădăcină: de aici numele „reciprocă”.
  • Dacă n este impar, atunci x=−1 este rădăcină: în P(−1) termenii ak(−1)k și an−k(−1)n−k au același coeficient și semne opuse (k și n−k au parități diferite), deci se reduc. Câtul împărțirii lui P la x+1 este tot reciproc, de grad par.

Gradul 3: ax3+bx2+bx+a=(x+1)(ax2+(b−a)x+a).

Gradul 4: ax4+bx3+cx2+bx+a=0. Împarți prin x2 (posibil, x≠0) și grupezi:

a(x2+1x2)+b(x+1x)+c=0.

Notezi y=x+1x; atunci x2+1x2=y2−2, iar ecuația devine ay2+by+c−2a=0. Pentru fiecare rădăcină y rezolvi x2−yx+1=0. Pentru x real, |x+1x|≥2, deci valorile y cu |y|<2 dau numai soluții nereale.

Gradul 5: împarți prin x+1 și ajungi la o ecuație reciprocă de gradul 4.

De reținut

  • Binomă xn=a: în C are n soluții, date de formula rădăcinilor de ordinul n; în R are 0, 1 sau 2 soluții (tabelul de mai sus).
  • Bipătrată: y=x2, apoi x=±y; fiecare y dă două soluții (opuse) sau una (y=0).
  • Reciprocă: x0 rădăcină ⇒1x0 rădăcină; grad impar ⇒−1 rădăcină; grad 4 ⇒y=x+1x.
  • Orice ecuație polinomială de grad n are în C exact n rădăcini, numărate cu multiplicitate — numără-le la final.

Exemple rezolvate

Exemplul 1. Rezolvă ecuația x3=8 în R și în C.

Vezi rezolvarea
  1. Descompui: x3−8=(x−2)(x2+2x+4).
  2. x−2=0⇒x=2, singura soluție reală (n=3 impar, a=8>0).
  3. x2+2x+4=0: Δ=4−16=−12, deci x=−2±2i32=−1±i3.
  4. Verificare cu formula: 8=8(cos⁡0+isin⁡0), xk=2(cos⁡2kπ3+isin⁡2kπ3); pentru k=1: 2(−12+i32)=−1+i3.

Răspuns: în R: x=2; în C: x∈{2, −1+i3, −1−i3}

Exemplul 2. Rezolvă în C ecuația x4+16=0 și reprezintă soluțiile în planul complex.

Vezi rezolvarea
  1. x4=−16=16(cos⁡π+isin⁡π), deci r=16, 164=2, t=π.
  2. xk=2(cos⁡π+2kπ4+isin⁡π+2kπ4), k=0,1,2,3: argumentele sunt π4,3π4,5π4,7π4.
  3. x0=2(22+i22)=2+i2; analog x1=−2+i2, x2=−2−i2, x3=2−i2.
  4. În R nu există soluții (n=4 par, a=−16<0). Punctele sunt vârfurile unui pătrat înscris în cercul de rază 2.
x₀x₁x₂x₃2ReIm

Răspuns: x∈{2+i2, −2+i2, −2−i2, 2−i2}

Exemplul 3. Rezolvă ecuația bipătrată x4+3x2−4=0 în R și în C.

Vezi rezolvarea
  1. Notezi y=x2: y2+3y−4=0, Δ=9+16=25, deci y1=1, y2=−4.
  2. x2=1⇒x=±1.
  3. x2=−4: nu are soluții reale; în C, x=±2i.
  4. Control: x4+3x2−4=(x2−1)(x2+4)=(x−1)(x+1)(x−2i)(x+2i) — patru rădăcini, cum trebuie pentru gradul 4.

Răspuns: în R: x∈{−1,1}; în C: x∈{−1,1,−2i,2i}

Exemplul 4. Determină numerele reale m pentru care ecuația x4−4x2+m=0 are patru soluții reale distincte.

Vezi rezolvarea
  1. Cu y=x2: y2−4y+m=0. Fiecare rădăcină y>0 dă două soluții ±y; o rădăcină y=0 dă una singură, iar y<0 nu dă soluții reale.
  2. Avem nevoie de două rădăcini y1≠y2, ambele strict pozitive: Δ=16−4m>0, P=y1y2=m>0, S=y1+y2=4>0.
  3. 16−4m>0⟺m<4; împreună cu m>0: m∈(0,4).
  4. Control la capete: m=0 dă x2(x2−4)=0, doar 3 soluții distincte (0,±2); m=4 dă (x2−2)2=0, doar 2 (±2).

Răspuns: m∈(0,4)

Exemplul 5. Rezolvă ecuația reciprocă x4−5x3+8x2−5x+1=0.

Vezi rezolvarea
  1. Coeficienții 1,−5,8,−5,1 sunt simetrici: ecuația este reciprocă de gradul 4; x=0 nu e soluție, deci poți împărți prin x2: x2+1x2−5(x+1x)+8=0.
  2. Cu y=x+1x, x2+1x2=y2−2: y2−5y+6=0, deci y=2 sau y=3.
  3. x+1x=2⟺x2−2x+1=0⟺x=1 (rădăcină dublă).
  4. x+1x=3⟺x2−3x+1=0⟺x=3±52. Observă că 3+52⋅3−52=1: rădăcinile sunt inverse una alteia.

Răspuns: x∈{1, 3−52, 3+52} (x=1 este rădăcină dublă)

Exemplul 6 (nivel Bacalaureat). Se consideră polinomul f=X5+X4−5X3−5X2+X+1. Determină rădăcinile lui f.

Vezi rezolvarea
  1. Coeficienții 1,1,−5,−5,1,1 sunt simetrici, iar gradul este impar, deci −1 este rădăcină: f(−1)=−1+1+5−5−1+1=0.
  2. Cu schema lui Horner, f=(X+1)(X4−5X2+1).
  3. x4−5x2+1=0 este bipătrată (și reciprocă): y=x2, y2−5y+1=0, y=5±212, ambele pozitive.
  4. Radicalii se simplifică: (7±32)2=10±2214=5±212, deci x=±7+32 sau x=±7−32.
  5. Control: 7+32⋅7−32=7−34=1 — rădăcinile vin în perechi inverse, cum spune proprietatea ecuațiilor reciproce.

Răspuns: x∈{−1, ±7+32, ±7−32}

Greșeli frecvente

  • Păstrezi doar soluția reală a unei ecuații binome: dacă enunțul cere rezolvarea în C, x3=8 are trei soluții, nu doar x=2.
  • Te oprești la y: la ecuația bipătrată y1,y2 sunt valori ale lui x2, nu soluții. Din y=9 obții x=±3, ambele.
  • Scrii −4 în R: o valoare y<0 nu dă soluții reale; în C dă ±i−y.
  • La ecuația reciprocă de grad impar împarți direct prin x2: mai întâi scoți factorul x+1; substituția y=x+1x merge numai la gradul par.

Verifică-te

Verifică-te: 4 întrebări

Mulțimea soluțiilor reale ale ecuației x4−13x2+36=0 este:

  1. {−3,−2,2,3}
  2. {4,9}
  3. {2,3}

Câte soluții are în C ecuația x6=1?

  1. 2
  2. 1
  3. 6

Ecuația reciprocă 3x3+5x2+5x+3=0 are sigur rădăcina:

  1. x=1
  2. x=−1
  3. x=0

Soluțiile reale ale ecuației x4+x2−2=0 sunt:

  1. ±1
  2. ±1 și ±2
  3. nu are soluții reale

Exersează

Întrebări frecvente

Ce este o ecuație binomă? Este o ecuație de forma xn−a=0, cu n≥2 și a≠0. În mulțimea numerelor complexe are exact n soluții, rădăcinile de ordinul n ale lui a, pe care le afli cu forma trigonometrică și formula lui Moivre.

Cum se rezolvă o ecuație bipătrată? Notezi y=x2, rezolvi ecuația de gradul al doilea în y, apoi din fiecare valoare y obții x=±y. În R păstrezi doar valorile y≥0.

Cum recunosc o ecuație reciprocă? Coeficienții citiți de la stânga la dreapta sunt aceiași ca cei citiți de la dreapta la stânga, de exemplu 2,−3,−3,2. La grad impar are rădăcina −1, iar la gradul 4 folosești substituția y=x+1x.