Schema lui Horner este metoda rapidă de a împărți un polinom la X−a: obții câtul și restul dintr-un tabel cu o singură linie de calcule, iar restul este chiar f(a). O folosești ca să afli restul unei împărțiri, să verifici dacă a este rădăcină, să găsești celelalte rădăcini și ordinul de multiplicitate. Lecția este în programa de clasa a XII-a la M1 și la M2 și apare des la Bacalaureat, Subiectul al II-lea.

Teorie

Împărțirea cu X−a și teorema restului

Fie K un corp (Q,R,C sau Zp, p prim), f∈K[X] de grad n≥1 și a∈K. Din teorema împărțirii cu rest există unice q,r∈K[X] cu

f=(X−a)q+r,gradr<1,

deci r este o constantă, iar gradq=n−1. Teorema restului: restul împărțirii lui f la X−a este r=f(a). De ce? Înlocuim X cu a: f(a)=(a−a)q(a)+r=r.

Cum se obțin coeficienții câtului

Fie f=anXn+an−1Xn−1+⋯+a1X+a0 și q=bn−1Xn−1+⋯+b1X+b0. Desfacem (X−a)q+r și identificăm coeficienții cu ai lui f:

bn−1=an,bk−1=a⋅bk+ak,k=n−1,…,1,r=a⋅b0+a0.

Regula pe scurt: cobori primul coeficient; apoi, pe rând, înmulțești ultimul număr obținut cu a și aduni coeficientul următor. Ultimul număr este restul.

Tabelul lui Horner

Pe primul rând scrii toți coeficienții lui f, de la gradul cel mai mare la termenul liber, inclusiv zerourile pentru puterile lipsă. Pe al doilea rând, în stânga, scrii a. Exemplu: f=2X3−3X2+4X−5 împărțit la X−2:

X3X2X1X0
coeficienții lui f2−34−5
a=22167

Calculele de pe rândul al doilea: cobori 2; 2⋅2+(−3)=1; 2⋅1+4=6; 2⋅6+(−5)=7.

Pe al doilea rând citești câtul q=2X2+X+6 (un grad mai mic) și restul r=7. Verificare: f(2)=16−12+8−5=7.

Împărțirea la aX+b

Scrii aX+b=a(X+ba). Faci schema lui Horner cu −ba și obții f=(X+ba)q1+r. Atunci f=(aX+b)⋅q1a+r: câtul este q1a, restul rămâne r.

Schema repetată: ordinul de multiplicitate

Dacă restul este 0, a este rădăcină și f=(X−a)q (teorema lui Bézout). Aplici din nou schema lui q cu același a: dacă iar obții rest 0, (X−a)2∣f, și așa mai departe. Numărul de resturi nule consecutive este ordinul de multiplicitate al rădăcinii a. De exemplu, pentru f=X4−X3−3X2+5X−2 și a=1 obții de trei ori restul 0 și apoi câtul X+2, deci f=(X−1)3(X+2).

De reținut

  • Restul împărțirii lui f la X−a este f(a); X−a∣f⇔f(a)=0.
  • La X+2 folosești a=−2 (pentru că X+2=X−(−2)).
  • Scrie 0 pentru fiecare putere lipsă a lui X.
  • La împărțirea la aX+b, câtul din schemă se împarte la a; restul nu se schimbă.
  • Schema funcționează în orice corp, inclusiv Zp (calculezi modulo p).

Exemple rezolvate

Exemplul 1. Determinați câtul și restul împărțirii polinomului f=X4−3X2+X+4 la g=X+2.

Vezi rezolvarea
  1. X+2=X−(−2), deci a=−2. Coeficienții lui f, cu 0 pentru X3: 1, 0, −3, 1, 4.
  2. Schema: 1; (−2)⋅1+0=−2; (−2)(−2)−3=1; (−2)⋅1+1=−1; (−2)(−1)+4=6.
  3. Câtul are gradul 3: q=X3−2X2+X−1, restul r=6. Verificare: f(−2)=16−12−2+4=6.

Răspuns: q=X3−2X2+X−1, r=6

Exemplul 2. Determinați numărul real m pentru care polinomul f=X3+mX2−5X+6 este divizibil cu X−3, apoi aflați rădăcinile lui f.

Vezi rezolvarea
  1. Teorema lui Bézout: f(3)=0⇔27+9m−15+6=0⇔9m=−18⇔m=−2.
  2. Pentru f=X3−2X2−5X+6, schema cu a=3: 1; 3−2=1; 3−5=−2; −6+6=0. Câtul: X2+X−2.
  3. X2+X−2=(X−1)(X+2), deci f=(X−3)(X−1)(X+2).

Răspuns: m=−2; rădăcinile sunt 3,1,−2

Exemplul 3. Determinați câtul și restul împărțirii lui f=4X3−2X2+6X+1 la 2X−1.

Vezi rezolvarea
  1. 2X−1=2(X−12). Schema cu a=12: 4; 12⋅4−2=0; 12⋅0+6=6; 12⋅6+1=4.
  2. Deci f=(X−12)(4X2+6)+4=(2X−1)(2X2+3)+4.
  3. Câtul la 2X−1 este 4X2+62=2X2+3; restul rămâne 4. Verificare: f(12)=12−12+3+1=4.

Răspuns: q=2X2+3, r=4

Exemplul 4. În Z5[X], determinați câtul și restul împărțirii lui f=X3+3^X2+4^ la X+1^.

Vezi rezolvarea
  1. În Z5, X+1^=X−4^, deci a=4^. Coeficienții: 1^,3^,0^,4^.
  2. Schema (modulo 5): 1^; 4^⋅1^+3^=7^=2^; 4^⋅2^+0^=8^=3^; 4^⋅3^+4^=16^=1^.
  3. Câtul q=X2+2^X+3^, restul 1^. Verificare: f(4^)=64+48+4^=116^=1^.

Răspuns: q=X2+2^X+3^, r=1^

Exemplul 5. Arătați că a=1 este rădăcină a polinomului f=X4−X3−3X2+5X−2 și determinați ordinul ei de multiplicitate.

Vezi rezolvarea
  1. Prima schemă cu a=1 (coeficienții 1, −1, −3, 5, −2): 1,0,−3,2 și restul 0. Deci f=(X−1)(X3−3X+2).
  2. A doua schemă, pentru X3+0X2−3X+2: 1,1,−2 și restul 0. Deci f=(X−1)2(X2+X−2).
  3. A treia schemă, pentru X2+X−2: 1,2 și restul 0. Deci f=(X−1)3(X+2).
  4. A patra schemă, pentru X+2: restul 1+2=3≠0. Ne oprim.

Răspuns: 1 este rădăcină triplă; f=(X−1)3(X+2)

Exemplul 6 (tip Bac). Determinați numerele reale a și b pentru care polinomul f=X3+aX+b este divizibil cu (X−1)2.

Vezi rezolvarea
  1. Schema cu 1 pentru coeficienții 1,0,a,b: 1; 1; 1+a; restul 1+a+b. Condiția X−1∣f: 1+a+b=0.
  2. Câtul este X2+X+(1+a). Schema cu 1 pentru el: 1; 2; restul 3+a. Condiția X−1∣q: a=−3.
  3. Din 1+a+b=0: b=2. Verificare: X3−3X+2=(X−1)2(X+2).

Răspuns: a=−3, b=2

Greșeli frecvente

  • Lipsesc zerourile. Pentru X4−3X2+X+4 primul rând este 1, 0, −3, 1, 4, nu 1, −3, 1, 4. Fără 0 obții alt polinom.
  • Semnul lui a. La împărțirea la X+2 se lucrează cu a=−2, nu cu 2.
  • Împărțirea la 2X−1. Schema cu 12 dă câtul la X−12; câtul la 2X−1 se obține împărțind la 2. Restul nu se împarte.
  • Restul citit greșit. Ultimul număr din rândul al doilea este restul, nu termenul liber al câtului; câtul are cu un coeficient mai puțin decât f.

Verifică-te

Verifică-te: 4 întrebări

Pentru împărțirea lui X3+2X−1 la X−1, primul rând al schemei lui Horner este:

  1. 1, 2, −1
  2. 1, 0, 2, −1
  3. 1, 2, 0, −1

Restul împărțirii lui f=X3−2X+5 la X+2 este:

  1. 1
  2. 9
  3. 5

Dacă ultimul număr din schema lui Horner pentru f și a este 0, atunci:

  1. a este rădăcină a lui f
  2. f este constant
  3. a=0

Câtul împărțirii lui 2X2+3X−2 la 2X−1 este:

  1. X+2
  2. 2X+4
  3. X−2

Exersează

Întrebări frecvente

Cum se face schema lui Horner? Scrii coeficienții polinomului (cu 0 pentru puterile lipsă), cobori primul coeficient, apoi înmulțești pe rând ultimul rezultat cu a și aduni coeficientul următor. Numerele obținute sunt coeficienții câtului, iar ultimul este restul.

Ce reprezintă ultimul număr din schema lui Horner? Este restul împărțirii lui f la X−a, adică f(a). Dacă este 0, a este rădăcină a lui f.

Pot folosi schema lui Horner la împărțirea cu 2X−1? Da: faci schema cu a=12, apoi împarți câtul obținut la 2. Restul rămâne același. La împărțirea cu un polinom de grad 2 sau mai mare folosești împărțirea obișnuită.