Formule

Formule

Un polinom cu coeficienți reali este o expresie de forma f=anXn+an−1Xn−1+⋯+a1X+a0, cu an≠0. Polinoamele apar frecvent la Bacalaureat, în probleme despre rădăcini, divizibilitate și relațiile lui Viète, iar stăpânirea câtorva formule de bază rezolvă majoritatea cerințelor.

Gradul și operațiile cu polinoame

Gradul polinomului, notat gradf, este cel mai mare exponent al lui X care are coeficient nenul. La adunare gradul nu poate crește: grad(f+g)≤max(gradf,gradg). La înmulțire gradele se adună: grad(f⋅g)=gradf+gradg. Valoarea polinomului în punctul a se obține înlocuind X cu a: f(a).

Teorema împărțirii cu rest

Pentru orice polinoame f și g≠0 există și sunt unice câtul q și restul r astfel încât f=g⋅q+r, cu gradr<gradg. Un caz special foarte util: restul împărțirii lui f la X−a este chiar f(a).

Rădăcini și teorema lui Bézout

Numărul a este rădăcină a polinomului f dacă f(a)=0. Teorema lui Bézout leagă rădăcinile de divizibilitate: a este rădăcină a lui f dacă și numai dacă X−a divide f. Un polinom de grad n are cel mult n rădăcini reale.

Relațiile lui Viète

Pentru ecuația de gradul al II-lea ax2+bx+c=0 cu rădăcinile x1,x2 avem x1+x2=−ba și x1x2=ca. Pentru ecuația de gradul al III-lea ax3+bx2+cx+d=0 cu rădăcinile x1,x2,x3 relațiile sunt: x1+x2+x3=−ba, x1x2+x1x3+x2x3=ca și x1x2x3=−da. O identitate des folosită: x12+x22+x32= (x1+x2+x3)2− 2(x1x2+x1x3+x2x3).

Întrebări frecvente

Cum găsesc rapid o rădăcină întreagă a unui polinom cu coeficienți întregi? Orice rădăcină întreagă divide termenul liber a0, deci testezi pe rând divizorii lui a0 (de exemplu ±1,±2,…) până găsești o valoare în care polinomul se anulează.

Ce înseamnă rădăcină dublă? Numărul a este rădăcină dublă dacă (X−a)2 divide polinomul, adică f(a)=0 și, după o primă împărțire la X−a, câtul se anulează din nou în a.

Istoric: François Viète (1540 – 1603) — a legat rădăcinile unui polinom de coeficienții lui, prin relațiile care îi poartă numele.

Exersează: fișă de lucru printabilă — polinoame, clasa a 12-a, cu 18 exerciții și răspunsuri.

Verifică-te: 3 întrebări

Restul împărțirii polinomului f la X−a este:

  1. f(a)
  2. f(−a)
  3. 0

Restul împărțirii lui f=X3−2X+5 la X−2 este:

  1. 1
  2. 9
  3. 5

Restul împărțirii lui f=X2+3X+4 la X+1 este:

  1. 8
  2. 4
  3. 2
Exemple

Exemple rezolvate

Problemă (model Bacalaureat): Se consideră polinomul f=X3−6X2+11X−6, cu rădăcinile x1,x2,x3. Calculați x12+x22+x32 și determinați rădăcinile polinomului.

Rezolvare: Din relațiile lui Viète, pentru a=1,b=−6,c=11,d=−6, obținem x1+x2+x3=6, x1x2+x1x3+x2x3=11 și x1x2x3=6. Atunci x12+x22+x32= (x1+x2+x3)2− 2(x1x2+x1x3+x2x3)= 62−2⋅11=36−22=14. Pentru rădăcini, observăm că f(1)=1−6+11−6=0, deci X−1 divide f. Împărțind, obținem f=(X−1)(X2−5X+6)= (X−1)(X−2)(X−3), deci rădăcinile sunt x1=1, x2=2, x3=3. Verificare: 12+22+32=1+4+9=14.

Actualizat la
Testează-te la acest capitol Grile din subiecte oficiale de Evaluare Națională, cu scor și explicații →
Publicitate