În această lecție recapitulezi adunarea, scăderea și înmulțirea numerelor naturale și înveți proprietățile lor: comutativitatea, asociativitatea și distributivitatea. Din distributivitate vine factorul comun, a⋅b+a⋅c=a⋅(b+c), metoda cu care calculezi rapid sume lungi și pe care o vei folosi în toți anii de gimnaziu.

Teorie

Adunarea

În a+b=s, numerele a și b sunt termenii, iar s este suma. Proprietăți, pentru orice numere naturale a,b,c:

  • comutativitate: a+b=b+a (ordinea termenilor nu contează);
  • asociativitate: (a+b)+c=a+(b+c) (putem grupa termenii cum ne convine);
  • element neutru: a+0=0+a=a.

Scăderea

În a−b=d, a este descăzutul, b este scăzătorul, iar d este diferența. În mulțimea numerelor naturale scăderea se poate face doar dacă a≥b. Scăderea este operația inversă adunării:

a−b=dînseamnăa=b+d.

De aici vine proba: adunăm diferența cu scăzătorul și trebuie să obținem descăzutul. Scăderea nu este nici comutativă, nici asociativă: (20−8)−2=10, dar 20−(8−2)=14.

Înmulțirea

În a⋅b=p, a și b sunt factorii, iar p este produsul. Înmulțirea este o adunare repetată: 4⋅3=3+3+3+3. Proprietăți:

  • comutativitate: a⋅b=b⋅a; asociativitate: (a⋅b)⋅c=a⋅(b⋅c);
  • element neutru: a⋅1=a; orice număr înmulțit cu 0 dă 0: a⋅0=0;
  • distributivitatea înmulțirii față de adunare și față de scădere:
a⋅(b+c)=a⋅b+a⋅c,a⋅(b−c)=a⋅b−a⋅c(b≥c).

De ce este adevărată distributivitatea? Gândește-te la un dreptunghi format din pătrățele, cu a rânduri și b+c coloane. Numărul pătrățelelor este a⋅(b+c). Dacă îl tăiem în două dreptunghiuri, unul cu b coloane și altul cu c coloane, numărăm a⋅b+a⋅c pătrățele. Sunt aceleași pătrățele, deci rezultatele sunt egale.

34 coloane2 coloane3 · (4 + 2) = 3 · 4 + 3 · 2 = 18

Factorul comun

Dacă citim distributivitatea de la dreapta la stânga, obținem scoaterea factorului comun:

a⋅b+a⋅c=a⋅(b+c),a⋅b−a⋅c=a⋅(b−c).

Când toți termenii unei sume au un factor comun, îl scriem o singură dată în fața parantezei, iar în paranteză rămâne ce a „rămas” din fiecare termen. Dacă un termen este chiar factorul comun, în paranteză rămâne 1: 7⋅9+7=7⋅9+7⋅1=7⋅10=70.

De reținut

  • Adunarea și înmulțirea sunt comutative și asociative: schimbă ordinea și grupează pentru calcul rapid (25⋅4=100, 125⋅8=1000).
  • Scăderea a−b are sens în N doar pentru a≥b; proba: d+b=a.
  • Distributivitate: a(b+c)=ab+ac; invers, factor comun: ab+ac=a(b+c).
  • Ordinea operațiilor: întâi înmulțirile, apoi adunările și scăderile, de la stânga la dreapta; parantezele se calculează primele.

Exemple rezolvate

Exemplul 1. Calculează rapid: a) 37+189+63+11; b) 25⋅17⋅4.

Vezi rezolvarea
  1. a) Schimbăm ordinea și grupăm termenii care dau numere „rotunde”: (37+63)+(189+11)=100+200=300.
  2. b) Grupăm 25 cu 4: (25⋅4)⋅17=100⋅17=1700.

Răspuns: a) 300; b) 1700

Exemplul 2. Calculează 5000−1847 și fă proba.

Vezi rezolvarea
  1. 5000−1847=3153.
  2. Proba: diferența + scăzătorul = descăzutul: 3153+1847=5000. Corect.

Răspuns: 3153

Exemplul 3. Calculează folosind factorul comun: a) 23⋅47+23⋅53; b) 125⋅19−125⋅11; c) 99⋅47.

Vezi rezolvarea
  1. a) Factorul comun este 23: 23⋅(47+53)=23⋅100=2300.
  2. b) Factorul comun este 125: 125⋅(19−11)=125⋅8=1000.
  3. c) Scriem 99=100−1 și folosim distributivitatea față de scădere: (100−1)⋅47=4700−47=4653.

Răspuns: a) 2300; b) 1000; c) 4653

Exemplul 4. Calculează 36⋅15+64⋅15−15⋅50.

Vezi rezolvarea
  1. Toți cei trei termeni conțin factorul 15 (la ultimul, ordinea factorilor nu contează).
  2. 15⋅(36+64−50)=15⋅50=750.

Răspuns: 750

Exemplul 5. a) Știind că a+b=25, calculează 4⋅a+4⋅b.
b) Știind că a+b=17 și a⋅c+b⋅c=102, află numărul c.

Vezi rezolvarea
  1. a) Nu trebuie să știm a și b separat: 4⋅a+4⋅b=4⋅(a+b)=4⋅25=100.
  2. b) Scoatem factorul comun c: a⋅c+b⋅c=c⋅(a+b)=c⋅17.
  3. Deci c⋅17=102, adică c=102:17=6.

Răspuns: a) 100; b) c=6

Exemplul 6 (nivel concurs / evaluare). Calculează: a) S=1+2+3+…+50; b) T=2+4+6+…+100.

Vezi rezolvarea
  1. a) Scriem suma de două ori, a doua oară invers, și adunăm termenii aflați unul sub altul: 1+50=51, 2+49=51, ..., 50+1=51. Sunt 50 de perechi.
  2. Deci 2⋅S=50⋅51=2550, adică S=2550:2=1275.
  3. b) Fiecare termen are factorul 2: T=2⋅1+2⋅2+…+2⋅50=2⋅(1+2+…+50)=2⋅S.
  4. T=2⋅1275=2550.

Răspuns: a) S=1275; b) T=2550

Greșeli frecvente

  • Uiți să înmulțești fiecare termen din paranteză: 3⋅(10+4) nu este 30+4, ci 30+12=42.
  • Uiți „1” la factorul comun: 8⋅12+8=8⋅(12+1)=104, nu 8⋅12=96.
  • Calculezi de la stânga la dreapta fără să ții cont de înmulțiri: 20−2⋅5 este 20−10=10, nu 18⋅5=90.
  • Scoți factor comun dintr-o sumă în care un termen nu îl conține: în 6⋅7+5, 6 nu este factor comun; calculezi direct: 42+5=47.

Verifică-te

Verifică-te: 4 întrebări

17⋅64+17⋅36 este egal cu:

  1. 1736
  2. 117
  3. 1700

Ce proprietate folosim în 25⋅13⋅4=(25⋅4)⋅13?

  1. comutativitatea și asociativitatea înmulțirii
  2. distributivitatea
  3. elementul neutru

9⋅11+9 este egal cu:

  1. 99
  2. 108
  3. 180

Dacă a+b=30, atunci 7⋅a+7⋅b este:

  1. 37
  2. 120
  3. 210

Exersează

Întrebări frecvente

Ce înseamnă să dai factor comun? Înseamnă să scrii o sumă (sau diferență) de produse care au un factor comun ca produsul dintre acel factor și suma celorlalți factori: a⋅b+a⋅c=a⋅(b+c). De exemplu, 23⋅47+23⋅53=23⋅100=2300.

Care sunt proprietățile înmulțirii numerelor naturale? Înmulțirea este comutativă și asociativă, are elementul neutru 1, orice număr înmulțit cu 0 dă 0, iar înmulțirea este distributivă față de adunare și față de scădere.

Cum fac proba la scădere? Aduni diferența cu scăzătorul; dacă obții descăzutul, scăderea este corectă. De exemplu, 5000−1847=3153, iar 3153+1847=5000.