În această lecție înveți proprietatea lui Darboux: o funcție continuă pe un interval nu „sare” peste valori, deci dacă ia valorile f(a) și f(b), ia și orice valoare dintre ele. Consecințele le folosești des: arăți că o ecuație are soluții (dacă f(a)⋅f(b)<0), stabilești semnul unei funcții între zerourile ei și afli imaginea unei funcții, inclusiv la Bacalaureat, Subiectul al III-lea.

Teorie

Definiția

Fie I un interval și f:I→R. Spunem că f are proprietatea lui Darboux dacă pentru orice a,b∈I, a<b, și orice număr λ cuprins între f(a) și f(b) există cel puțin un c∈[a,b] astfel încât f(c)=λ.

Altfel spus: imaginea oricărui interval J⊆I este tot un interval.

abcλf(a)f(b)

Grafic: dacă f(a)<λ<f(b), orice dreaptă orizontală y=λ dintre ele taie graficul (o dată sau de mai multe ori).

Funcțiile continue au proprietatea lui Darboux

f continuă pe intervalul I ⟹ f are proprietatea lui Darboux pe I.

Rezultatul se folosește fără demonstrație (de aceea programa spune „proprietatea lui Darboux”). Intuitiv: graficul unei funcții continue pe un interval se trasează fără a ridica creionul, deci nu poate trece de pe o parte pe alta a dreptei y=λ fără să o intersecteze. Ipoteza „pe un interval” este esențială: f(x)=1x este continuă pe R∗, ia valorile −1 și 1, dar nu ia niciodată valoarea 0.

Consecința 1: existența soluțiilor unei ecuații

f continuă pe [a,b], f(a)⋅f(b)<0 ⟹ ∃c∈(a,b) cu f(c)=0.

Dacă, în plus, f este strict monotonă pe [a,b], soluția este unică (o funcție strict monotonă este injectivă). Pentru a arăta monotonia fără derivate folosești faptul că suma a două funcții strict crescătoare este strict crescătoare.

Consecința 2: semnul unei funcții continue

O funcție continuă pe un interval, care nu se anulează pe acel interval, are semn constant pe el (dacă ar lua o valoare negativă și una pozitivă, ar lua și valoarea 0). Așadar, între două zerouri consecutive ale unei funcții continue semnul nu se schimbă, iar semnul se află dintr-o singură valoare de test. Așa se rezolvă inecuațiile f(x)≥0 pentru funcții care nu sunt polinomiale.

Consecința 3: imaginea unei funcții

Dacă f este continuă și strict crescătoare pe [a,b], atunci f([a,b])=[f(a),f(b)]; pe un interval deschis (a,b), imaginea este intervalul dintre limitele la capete. Pentru funcții strict descrescătoare capetele se inversează.

O funcție cu salt nu are proprietatea lui Darboux

Dacă f are un punct de discontinuitate de prima speță (un salt), atunci f nu are proprietatea lui Darboux: valorile din „golul” saltului sunt sărite (vezi exemplul 5). Reciproca teoremei de mai sus nu este adevărată: există funcții care au proprietatea lui Darboux fără să fie continue (de exemplu f(x)=sin⁡1x pentru x≠0, f(0)=0).

Metoda înjumătățirii intervalului

Proprietatea lui Darboux permite și aproximarea unei soluții: dacă f(a)⋅f(b)<0, calculezi f în mijlocul m=a+b2 și păstrezi jumătatea [a,m] sau [m,b] la capetele căreia f are semne contrare. După k pași soluția este localizată într-un interval de lungime b−a2k.

De reținut

  • Continuă pe interval ⇒ Darboux ⇒ imaginea unui interval este un interval.
  • f(a)⋅f(b)<0 și f continuă pe [a,b] ⇒ ecuația f(x)=0 are cel puțin o soluție în (a,b); strict monotonă ⇒ exact una.
  • Între două zerouri consecutive o funcție continuă are semn constant.
  • Domeniul trebuie să fie un interval; o funcție cu salt nu are proprietatea lui Darboux.

Exemple rezolvate

Exemplul 1. Arată că ecuația x3+x−1=0 are o soluție unică în (0,1) și găsește un interval de lungime 14 care o conține.

Vezi rezolvarea
  1. Fie f(x)=x3+x−1, continuă pe R (polinomială). f(0)=−1<0, f(1)=1>0, deci f(0)⋅f(1)<0: există c∈(0,1) cu f(c)=0.
  2. Unicitate: x3 și x−1 sunt strict crescătoare, deci suma lor f este strict crescătoare, injectivă; soluția este unică.
  3. Înjumătățire: f(12)=18+12−1=−38<0, deci c∈(12,1); f(34)=2764+34−1=1164>0, deci c∈(12,34).

Răspuns: soluția unică c∈(12,34) (de fapt c≈0,682)

Exemplul 2. Arată că ecuația ln⁡x=2−x are o soluție unică și că aceasta se află în intervalul (1,2).

Vezi rezolvarea
  1. Ecuația este echivalentă cu f(x)=0, unde f:(0,+∞)→R, f(x)=ln⁡x+x−2, continuă (sumă de funcții elementare).
  2. f(1)=0+1−2=−1<0 și f(2)=ln⁡2>0 (pentru că 2>1). Din consecința 1, există c∈(1,2) cu f(c)=0.
  3. ln⁡x și x−2 sunt strict crescătoare, deci f este strict crescătoare pe (0,+∞) și se anulează o singură dată.

Răspuns: ecuația are o soluție unică, c∈(1,2) (c≈1,557)

Exemplul 3. Arată că ecuația x3−3x+1=0 are trei soluții reale și localizează-le.

Vezi rezolvarea
  1. f(x)=x3−3x+1 este continuă pe R. Calculezi câteva valori: f(−2)=−1, f(0)=1, f(1)=−1, f(2)=3.
  2. Semnul se schimbă pe fiecare dintre intervalele (−2,0), (0,1), (1,2), deci pe fiecare există cel puțin o soluție.
  3. Intervalele sunt disjuncte, deci soluțiile sunt distincte; o ecuație de gradul al III-lea are cel mult trei soluții reale, deci are exact trei.

Răspuns: exact trei soluții, câte una în (−2,0), (0,1) și (1,2)

Exemplul 4. Rezolvă inecuația (x−2)(ex−1)x+1≤0.

Vezi rezolvarea
  1. Domeniul: x≠−1. Funcția f(x)=(x−2)(ex−1)x+1 este continuă pe (−∞,−1) și pe (−1,+∞).
  2. Zerourile: x−2=0⟺x=2; ex−1=0⟺x=0. Pe fiecare dintre intervalele (−∞,−1), (−1,0), (0,2), (2,+∞) funcția este continuă și nu se anulează, deci are semn constant.
  3. Valori de test: f(−2)=(−4)(e−2−1)−1<0 (numărătorul este pozitiv, numitorul negativ); f(−12)=(−52)(e−12−1)12>0; f(1)=(−1)(e−1)2<0; f(3)=e3−14>0.
  4. Adaugi zerourile 0 și 2 (inegalitatea este nestrictă) și excluzi −1.

Răspuns: x∈(−∞,−1)∪[0,2]

Exemplul 5. Arată că funcția f:R→R, f(x)={x+1,x<0x2,x≥0 nu are proprietatea lui Darboux.

Vezi rezolvarea
  1. Alegi a=−12 și b=0: f(a)=12, f(b)=0. Valoarea λ=14 este cuprinsă între ele.
  2. Pe [−12,0), f(x)=x+1∈[12,1), deci f(x)≠14; iar f(0)=0≠14.
  3. Nu există c∈[a,b] cu f(c)=14. Cauza: în 0 funcția are un salt (ls(0)=1, f(0)=0).

Răspuns: f nu are proprietatea lui Darboux (valoarea 14 este „sărită”)

Exemplul 6 (tip M1). Fie f:[0,1]→[0,1] o funcție continuă. Arată că există c∈[0,1] cu f(c)=c.

Vezi rezolvarea
  1. Consideri g:[0,1]→R, g(x)=f(x)−x, continuă (diferență de funcții continue).
  2. Cum valorile lui f sunt în [0,1]: g(0)=f(0)≥0 și g(1)=f(1)−1≤0.
  3. Dacă g(0)=0 sau g(1)=0, ai găsit c. Altfel g(0)>0>g(1) și, din proprietatea lui Darboux, există c∈(0,1) cu g(c)=0, adică f(c)=c.

Răspuns: există întotdeauna un punct fix c∈[0,1] (grafic: graficul lui f taie prima bisectoare)

Greșeli frecvente

  • Uiți ipoteza de continuitate sau de interval. f(x)=1x are f(−1)⋅f(1)<0, dar nu se anulează: domeniul R∗ nu este interval.
  • Din f(a)⋅f(b)<0 deduci „exact o soluție”. Proprietatea lui Darboux dă cel puțin o soluție; unicitatea cere monotonie strictă.
  • Din f(a)⋅f(b)>0 deduci „nicio soluție”. Fals: f(x)=x2−1 are f(−2)⋅f(2)=9>0, dar se anulează de două ori în (−2,2).
  • Iei valoarea de test chiar într-un zero sau sari peste un punct în care funcția nu este definită: împarte întâi domeniul după zerouri și după punctele excluse.

Verifică-te

Verifică-te: 4 întrebări

Ecuația x3−2x−5=0 are sigur o soluție în intervalul:

  1. (1,2)
  2. (2,3)
  3. (3,4)

f:[0,4]→R este continuă, f(0)=−2 și f(4)=5. Ce este sigur adevărat?

  1. există c∈(0,4) cu f(c)=0
  2. f este crescătoare
  3. f(2)=1,5

Funcția f(x)=−1 pentru x<0, f(x)=1 pentru x≥0 are proprietatea lui Darboux pe R?

  1. da, pentru că ia valori pozitive și negative
  2. da, pentru că este constantă pe ramuri
  3. nu, pentru că nu ia valoarea 0, deși f(−1)=−1 și f(1)=1

f:R→R este continuă, nu se anulează și f(0)=3. Atunci f(5):

  1. este pozitiv
  2. poate fi negativ
  3. este egal cu 3

Exersează

Proprietatea lui Darboux și semnul unei funcții continue sunt în programa de clasa a XI-a atât la mate-info (M1), cât și la științele naturii (M2).

Întrebări frecvente

Ce spune proprietatea lui Darboux? O funcție care o are, definită pe un interval, nu sare peste valori: dacă ia valorile f(a) și f(b), ia și orice valoare dintre ele, într-un punct din [a,b]. Orice funcție continuă pe un interval are această proprietate.

Cum arăt că o ecuație are cel puțin o soluție? Scrii ecuația sub forma f(x)=0, cu f continuă pe un interval [a,b], și găsești două valori cu semne contrare, f(a)⋅f(b)<0. Atunci există c∈(a,b) cu f(c)=0; dacă f este strict monotonă, soluția este unică.

Orice funcție cu proprietatea lui Darboux este continuă? Nu. Continuitatea implică proprietatea lui Darboux, dar reciproca este falsă: funcția sin⁡1x prelungită cu f(0)=0 are proprietatea lui Darboux, deși nu este continuă în 0. În schimb, o funcție cu un salt nu are proprietatea lui Darboux.