O primitivă a funcției

Descarcă tabelul de integrale în PDF (printabil, A4)

Tabel integrale nedefinite — funcții elementare
| Nr | Funcția | Primitiva | Condiții |
|---|---|---|---|
| 1 | |||
| 2 | |||
| 3 | |||
| 4 | |||
| 5 | |||
| 6 | |||
| 7 | |||
| 8 | |||
| 9 | |||
| 10 | |||
| 11 | |||
| 12 | |||
| 13 | |||
| 14 | |||
| 15 | |||
| 16 | |||
| 17 | |||
| 18 | |||
| 19 |
Formulele 1–16 sunt cele din programa de Bacalaureat; 17–19 apar la M1 și la olimpiade. Toate se verifică imediat prin derivare: derivezi coloana a treia și trebuie să obții coloana a doua (vezi tabelul de derivate). De exemplu,
Câteva observații utile la învățat: formulele 1–5 (puteri, logaritm, exponențiale) se rețin cel mai ușor și acoperă majoritatea exercițiilor cu polinoame; formulele 6–11 sunt perechile trigonometrice, unde singura dificultate este semnul; formulele 12–16 sunt cele „cu
Tabel integrale — funcții compuse (u = u(x))
Dacă
| Nr | Integrala | Rezultat | Condiții |
|---|---|---|---|
| 1 | |||
| 2 | |||
| 3 | |||
| 4 | — | ||
| 5 | — | ||
| 6 | — | ||
| 7 | |||
| 8 | |||
| 9 | |||
| 10 | |||
| 11 | |||
| 12 | |||
| 13 | |||
| 14 | |||
| 15 |
Cazul cel mai frecvent este
Integrale nedefinite care apar cel mai des la Bacalaureat
Din tot tabelul, la subiectul III se regăsesc aproape mereu aceleași tipuri: integrale de polinoame (liniile 1–2), fracții de forma
Ambele se deduc din formula integrării prin părți, prezentată mai jos, dar apar atât de des încât economisești timp dacă le recunoști direct.
Proprietăți ale integralei nedefinite
Integrala nedefinită este liniară, ceea ce îți permite să „spargi” o expresie în bucăți din tabel:
— integrala sumei (diferenței) este suma (diferența) integralelor; , pentru orice constantă — constanta iese în fața integralei; și — integrarea și derivarea sunt operații inverse;- două primitive ale aceleiași funcții pe un interval diferă printr-o constantă.
Atenție: nu există formule pentru integrala produsului sau a câtului.
Metode: schimbare de variabilă și integrare prin părți
Schimbarea de variabilă (substituția) este de fapt tabelul de funcții compuse citit invers: dacă notezi
Integrarea prin părți se folosește pentru produse de tipul polinom · exponențială, polinom · trigonometrică sau polinom · logaritm:
Ambele metode sunt detaliate, cu exemple, pe pagina despre primitive. Aceleași formule se aplică și la integrale definite, unde se adaugă limitele de integrare, iar rezultatele se folosesc la arii și volume.
Cum folosești tabelul
- Rescrie funcția ca sumă de termeni care apar în tabel: desfaci parantezele, scrii radicalii ca puteri (
, ), separi fracțiile cu același numitor. - Identifică pentru fiecare termen linia potrivită: dacă apare o funcție „în interiorul” alteia, caută în tabelul compus și verifică dacă
se află (până la o constantă) sub integrală. - Aplică liniaritatea, scrie primitiva fiecărui termen, adună o singură constantă
și verifică prin derivare. Dacă derivata rezultatului nu este funcția de la care ai plecat, greșeala este aproape întotdeauna un semn sau un coeficient uitat.
Dacă niciun termen nu se potrivește în tabel, nu insista pe recunoașterea „la ochi”: fie faci o substituție, fie integrezi prin părți, fie descompui fracția în fracții simple. Tabelul rezolvă ultimul pas al oricărei integrale, nu neapărat primul.
Greșeli frecvente
- Uiți constanta
. Fără ea, răspunsul este o singură primitivă, nu integrala nedefinită — la Bac se pierde punctaj. - Semnul la
și . (cu minus), dar (fără minus). Este exact invers față de derivate. , cu modul. Logaritmul există și pentru datorită modulului; dacă lucrezi pe , poți scrie .- Aplici formula puterii pentru
. nu are sens: se integrează cu logaritm, nu cu formula .
Întrebări frecvente
Care este integrala lui 1/x?
Care este formula pentru ∫xⁿ dx?
Ce este constanta C din integrala nedefinită? Este o constantă reală arbitrară. Derivata unei constante este 0, deci dacă
Toate formulele din analiză, grupate pe capitole, le găsești în secțiunea de analiză matematică.
Calculează rapid: calculator integrale pas cu pas — primitive (tabel, substituție, prin părți, fracții simple) și integrale definite cu formula Leibniz–Newton.
Istoric: Gottfried Wilhelm Leibniz (1646–1716) — a introdus simbolul ∫ (un „S” alungit, de la summa) și scrierea ∫ f(x) dx folosită în acest tabel.
Verifică-te: 3 întrebări
Cât este
Calculează
Cât este