Formule

Formule

Principala aplicație a integralei definite este calculul ariilor: aria subgraficului unei funcții continue f pe [a,b] este A=∫ab|f(x)|dx, iar aria dintre graficele lui f și g este ∫ab|f(x)−g(x)|dx. Volumul corpului de rotație obținut rotind graficul în jurul axei Ox este V=π∫abf2(x)dx. Mai jos găsești și lungimea graficului, aria suprafeței de rotație, sumele Riemann și inegalitățile cu integrale.

abxy y = f(x)?

Aria subgraficului unei funcții

Fie f:[a,b]→R o funcție continuă. Aria suprafeței plane Γf delimitate de graficul lui f, axa Ox și dreptele x=a, x=b (a<b) este

A(Γf)=∫ab|f(x)|dx
  • dacă f(x)≥0 pe [a,b]: A=∫abf(x)dx;
  • dacă f(x)≤0 pe [a,b]: A=−∫abf(x)dx;
  • dacă f schimbă semnul în c∈(a,b): împarți integrala, A=∫ac|f(x)|dx+∫cb|f(x)|dx, eliminând modulul pe fiecare interval.

Integrala fără modul dă aria „cu semn”: porțiunile de sub axa Ox se scad. Calculul propriu-zis se face cu formula Leibniz–Newton, prezentată la integrale definite.

Aria dintre două grafice

Pentru f,g:[a,b]→R continue, aria suprafeței cuprinse între graficele lor și dreptele x=a, x=b este

A(Γf,g)=∫ab|f(x)−g(x)|dx

Dacă f(x)≥g(x) pe [a,b], aria este ∫ab(f(x)−g(x))dx („funcția de sus minus funcția de jos”). Când capetele nu sunt date, ele sunt abscisele punctelor de intersecție, adică soluțiile ecuației f(x)=g(x). Pentru a afla care grafic este deasupra, testezi o valoare din interiorul intervalului.

Volumul corpului de rotație

Dacă f:[a,b]→R este continuă, corpul obținut prin rotirea subgraficului lui f în jurul axei Ox are volumul

V(Cf)=π∫abf2(x)dx

Formula provine din însumarea unor discuri subțiri de rază |f(x)| și grosime dx. Pentru f(x)=r2−x2 pe [−r,r] se obține volumul sferei 4πr33, iar pentru f(x)=Rhx pe [0,h], volumul conului πR2h3.

Lungimea graficului (M1)

Dacă f:[a,b]→R este derivabilă cu derivata continuă, graficul are lungimea

L=∫ab1+(f′(x))2dx

Aria suprafeței de rotație

În aceleași ipoteze (f derivabilă cu derivata continuă), suprafața generată prin rotirea graficului în jurul axei Ox are aria

S=2π∫ab|f(x)|1+(f′(x))2dx

Verificare: pentru f(x)=x pe [0,1] (con cu R=1, generatoarea G=2) obții 2π2∫01xdx=π2=πRG, adică aria laterală a conului.

Limite de șiruri cu sume Riemann

Pentru f continuă pe [0,1]:

limn→∞1n∑k=1nf(kn)=∫01f(x)dx

Recunoști suma după factorul 1n și după faptul că k apare doar în forma kn. De exemplu, 12+22+⋯+n2n3= 1n∑k=1n(kn)2→ ∫01x2dx=13.

Inegalități cu integrale (monotonia integralei)

  • dacă f(x)≤g(x) pe [a,b], atunci ∫abf(x)dx≤∫abg(x)dx;
  • dacă m≤f(x)≤M pe [a,b], atunci m(b−a)≤∫abf(x)dx≤M(b−a);
  • teorema de medie: există c∈[a,b] cu ∫abf(x)dx=f(c)(b−a).

La Bac apar des șiruri de integrale In=∫01xng(x)dx: monotonia se arată din xn+1≤xn pe [0,1], iar limita prin încadrare (criteriul cleștelui).

Greșeli frecvente

  • Calcularea ariei fără modul când funcția schimbă semnul: porțiunile negative se scad și rezultatul iese prea mic (sau chiar 0).
  • Scăderea în ordine greșită la aria dintre grafice (g−f în loc de f−g), ceea ce dă o arie negativă.
  • Uitarea factorului π sau a pătratului în formula volumului: corect este π∫f2, nu π∫f și nici (∫f)2.
  • Neidentificarea capetelor de integrare când acestea sunt punctele de intersecție ale graficelor.
  • Aplicarea sumei Riemann când termenul nu are forma 1nf(kn).

Pentru primitive și integrale uzuale folosește tabelul integralelor nedefinite și pagina despre primitive; pentru studiul semnului unei funcții, aplicațiile derivatelor.

Întrebări frecvente

Cum se calculează aria subgraficului unei funcții? Se calculează ∫ab|f(x)|dx; dacă funcția este pozitivă pe interval, aria este chiar integrala, altfel se împarte intervalul în punctele în care funcția se anulează.

Care este formula volumului corpului de rotație? Volumul corpului obținut prin rotirea graficului funcției continue f în jurul axei Ox, pe [a,b], este V=π∫abf2(x)dx.

Cum calculez aria dintre două grafice? Afli punctele de intersecție rezolvând f(x)=g(x), stabilești care funcție este mai mare pe interval și integrezi diferența „sus minus jos”, adică ∫ab|f(x)−g(x)|dx.

Calculează rapid: calculator integrale pas cu pas — primitive (tabel, substituție, prin părți, fracții simple) și integrale definite cu formula Leibniz–Newton.

Exersează: fișă de lucru printabilă — arii și volume cu integrala definită, clasa a 12-a, cu 18 exerciții și răspunsuri.

Verifică-te: 3 întrebări

Volumul corpului obținut prin rotația subgraficului lui f pe [a,b] în jurul axei Ox este:

  1. π∫abf(x)dx
  2. 2π∫abf(x)dx
  3. π∫abf2(x)dx

Aria subgraficului funcției f(x)=x2 pe intervalul [0,3] este:

  1. 9
  2. 27
  3. 6

Aria suprafeței cuprinse între graficul lui f(x)=x, axa Ox și dreptele x=−1, x=1 este:

  1. 0
  2. 1
  3. 2
Exemple

Exemple rezolvate

Exemplul 1 — aria subgraficului

Calculați aria suprafeței delimitate de graficul funcției f(x)=x2+1, axa Ox și dreptele x=0, x=3.

Rezolvare: f(x)>0, deci A=∫03(x2+1)dx= (x33+x)|03=9+3=12.

Exemplul 2 — funcție care schimbă semnul

Calculați aria delimitată de graficul lui f(x)=x2−1, axa Ox și dreptele x=0, x=2.

Rezolvare: f≤0 pe [0,1] și f≥0 pe [1,2]. A= ∫01(1−x2)dx+∫12(x2−1)dx= 23+43=2. (Fără modul s-ar obține greșit ∫02(x2−1)dx=23.)

Exemplul 3 — aria dintre două grafice

Calculați aria suprafeței cuprinse între graficele funcțiilor f(x)=4−x2 și g(x)=x+2.

Rezolvare: 4−x2=x+2⟺ x2+x−2=0⟺ x∈{−2,1}. Pe [−2,1], f≥g (de exemplu f(0)=4>g(0)=2). A=∫−21(2−x−x2)dx= (2x−x22−x33)|−21= 76−(−103)=92.

Exemplul 4 — volumul sferei ca volum de rotație

Arătați că, prin rotirea graficului funcției f(x)=r2−x2, x∈[−r,r], se obține un corp de volum 4πr33.

Rezolvare: V=π∫−rr(r2−x2)dx= π(r2x−x33)|−rr= π(2r33+2r33)=4πr33.

Exemplul 5 — limită cu sumă Riemann

Calculați limn→∞(1n+1+1n+2+⋯+12n).

Rezolvare: ∑k=1n1n+k=1n∑k=1n11+kn, sumă Riemann pentru f(x)=11+x pe [0,1]. Limita este ∫01dx1+x=ln⁡(1+x)|01=ln⁡2.

Exemplul 6 — șir de integrale (Bac)

Fie In=∫01xn1+x2dx. Arătați că șirul este descrescător și că limn→∞In=0.

Rezolvare: Pe [0,1], xn+1≤xn, deci In+1≤In. Cum 1+x2≥1, avem 0≤xn1+x2≤xn, deci 0≤In≤∫01xndx=1n+1. Din criteriul cleștelui, In→0.

Exerciții

Exerciții propuse

  1. Calculați aria suprafeței delimitate de graficul funcției f(x)=x3, axa Ox și dreptele x=0, x=2.
  2. Calculați aria suprafeței delimitate de graficul funcției f(x)=sin⁡x, axa Ox și dreptele x=0, x=2π.
  3. Calculați aria suprafeței cuprinse între graficele funcțiilor f(x)=x2 și g(x)=2x.
  4. Calculați aria suprafeței delimitate de graficul funcției f(x)=ln⁡x, axa Ox și dreptele x=1, x=e.
  5. Calculați volumul corpului obținut prin rotația graficului funcției f(x)=ex, x∈[0,1], în jurul axei Ox.
  6. Calculați volumul corpului obținut prin rotația graficului funcției f(x)=1x, x∈[1,2], în jurul axei Ox.
  7. Calculați limn→∞13+23+⋯+n3n4 folosind o sumă Riemann.
  8. Arătați că 1≤∫01ex2dx≤e.
Răspunsuri
  1. x44|02=4
  2. ∫0πsin⁡xdx− ∫π2πsin⁡xdx= 2+2=4
  3. Intersecții x=0, x=2; ∫02(2x−x2)dx=4−83=43
  4. (xln⁡x−x)|1e=1
  5. V=π∫01e2xdx=π(e2−1)2
  6. V=π∫12dxx2=π(1−12)=π2
  7. 1n∑k=1n(kn)3→∫01x3dx=14
  8. Pe [0,1], 0≤x2≤1, deci 1≤ex2≤e; integrând pe un interval de lungime 1 se obține 1≤∫01ex2dx≤e.
Actualizat la
Testează-te la acest capitol Grile din subiecte oficiale de Evaluare Națională, cu scor și explicații →
Publicitate