În această lecție afli ce este o funcție: o regulă prin care fiecărui element dintr-o mulțime îi corespunde exact un element din altă mulțime. Înveți să o descrii prin diagramă, tabel sau formulă, să-i scrii graficul și să-l desenezi în sistemul de axe xOy. Pe aceste noțiuni se sprijină funcția liniară și problema 3 din Subiectul al III-lea de la Evaluarea Națională.

Teorie

Ce este o funcție

Ai întâlnit deja dependențe între mărimi: prețul plătit depinde de numărul de caiete cumpărate, perimetrul unui pătrat depinde de latura lui. În matematică, o astfel de dependență în care fiecare valoare de intrare are un singur rezultat se numește funcție.

Definiție. Fie A și B două mulțimi nevide. Spunem că am definit o funcție pe mulțimea A cu valori în mulțimea B dacă, printr-o regulă dată, fiecărui element x∈A i se asociază un singur element y∈B. Scriem f:A→B și y=f(x).

  • A este domeniul de definiție al funcției;
  • B este codomeniul, adică mulțimea în care funcția ia valori;
  • regula prin care lui x i se asociază f(x) este legea de corespondență;
  • f(x) se citește „f de x” și se numește valoarea funcției în x (sau imaginea lui x).

Cele două condiții din definiție se văd cel mai bine pe o diagramă cu săgeți: din fiecare element al lui A pleacă exact o săgeată. Nu contează câte săgeți ajung la un element din B: unele pot primi mai multe săgeți, altele niciuna.

AB1234012
Funcția f:A→B, f(x)= restul împărțirii lui x la 3.

Cum poate fi dată o funcție

O funcție definită pe o mulțime finită poate fi descrisă în trei feluri:

  • prin diagramă (ca în figura de mai sus);
  • prin tabel: pe primul rând valorile lui x, pe al doilea valorile f(x);
  • prin formulă: de exemplu f:{0,1,2,3}→N, f(x)=2x+1.
x0123
f(x)=2x+11357

Mulțimea tuturor valorilor pe care le ia funcția se numește mulțimea valorilor funcției, Imf={f(x)∣x∈A}. Ea este inclusă în codomeniu, dar poate fi mai mică decât el: pentru funcția din tabel, Imf={1,3,5,7}, iar codomeniul este N.

Dacă A și B sunt mulțimi de numere, funcția se numește funcție numerică. Două funcții sunt egale dacă au același domeniu, același codomeniu și f(x)=g(x) pentru orice x din domeniu.

Graficul unei funcții

Definiție. Graficul funcției f:A→B este mulțimea perechilor ordonate Gf={(x,f(x))∣x∈A}. Este o submulțime a produsului cartezian A×B.

Pentru o funcție numerică, fiecare pereche (x,f(x)) este un punct în sistemul de axe ortogonale xOy. Mulțimea acestor puncte este reprezentarea geometrică a graficului. Dacă domeniul are un număr finit de elemente, reprezentarea este formată din puncte izolate, pe care nu le unim.

xyO123−1531−1−3
Graficul lui f:{−1,0,1,2,3}→R, f(x)=2x−1: cinci puncte.

De ce funcționează testul cu dreapta verticală? Pe o dreaptă paralelă cu axa Oy toate punctele au aceeași abscisă a. Pentru că a are o singură imagine, graficul are pe această dreaptă cel mult un punct, (a,f(a)). Dacă un desen are două puncte cu aceeași abscisă, el nu poate fi graficul unei funcții.

Punct pe grafic, intersecția cu axele

M(a,b)∈Gf⟺a∈A și f(a)=bGf∩Oy: x=0, punctul (0,f(0))Gf∩Ox: f(x)=0, punctele (x,0)

Explicația este simplă: un punct de pe axa Oy are abscisa 0, iar un punct de pe axa Ox are ordonata 0, adică f(x)=0.

De reținut

  • Fiecare element din domeniu are exact o imagine; un element din codomeniu poate avea oricâte „antecedente” (chiar niciunul).
  • Imf⊆B: mulțimea valorilor nu coincide neapărat cu codomeniul.
  • Graficul este o mulțime de perechi (x,f(x)); pe domeniu finit se desenează doar punctele, fără să le unești.
  • Ca să verifici dacă M(a,b) este pe grafic, calculezi f(a) și compari cu b.

Exemple rezolvate

Exemplul 1. Fie A={1,2,3,4} și B={0,1,2}. Stabilește care dintre următoarele corespondențe definește o funcție de la A la B:
a) fiecărui x∈A i se asociază restul împărțirii lui x la 3;
b) fiecărui x∈A i se asociază numerele din B mai mici decât x.

Vezi rezolvarea
  1. a) 1→1, 2→2, 3→0, 4→1. Fiecare element din A are o singură imagine, aflată în B. Faptul că 1 primește două săgeți (de la 1 și de la 4) nu contează.
  2. b) Lui 2 i se asociază numerele 0 și 1, adică două elemente; lui 3 și lui 4 li se asociază chiar trei elemente (0, 1, 2).

Răspuns: a) este funcție; b) nu este funcție.

Exemplul 2. Funcția f:{−2,−1,0,1,2}→Z este dată prin f(x)=x2−1. Completează tabelul de valori, scrie mulțimea valorilor funcției și calculează f(−2)+f(2).

Vezi rezolvarea
  1. f(−2)=4−1=3, f(−1)=1−1=0, f(0)=−1, f(1)=0, f(2)=3.
  2. Tabelul: x: −2, −1, 0, 1, 2; f(x): 3, 0, −1, 0, 3.
  3. Valorile distincte sunt −1, 0 și 3, deci Imf={−1,0,3} (fiecare valoare se scrie o singură dată).
  4. f(−2)+f(2)=3+3=6.

Răspuns: Imf={−1,0,3}; f(−2)+f(2)=6.

Exemplul 3. Scrie graficul funcției f:{−1,0,1,2,3}→R, f(x)=2x−1, și reprezintă-l geometric.

Vezi rezolvarea
  1. Calculezi valorile: f(−1)=−3, f(0)=−1, f(1)=1, f(2)=3, f(3)=5.
  2. Gf={(−1,−3),(0,−1),(1,1),(2,3),(3,5)}.
  3. Reprezinți cele cinci puncte în sistemul xOy (vezi a doua figură din teorie). Domeniul are 5 elemente, deci graficul are exact 5 puncte; ele se află pe o dreaptă, dar segmentele dintre ele nu fac parte din grafic.

Răspuns: Gf={(−1,−3),(0,−1),(1,1),(2,3),(3,5)}, cinci puncte izolate.

Exemplul 4. Se consideră funcția f:R→R, f(x)=3x−2.
a) Verifică dacă punctele A(2,4) și B(−1,−4) aparțin graficului funcției.
b) Determină numărul real m pentru care punctul C(m,10) aparține graficului.

Vezi rezolvarea
  1. a) f(2)=3⋅2−2=4, egal cu ordonata lui A, deci A∈Gf.
  2. f(−1)=3⋅(−1)−2=−5≠−4, deci B∉Gf.
  3. b) C(m,10)∈Gf⟺f(m)=10⟺3m−2=10⟺3m=12⟺m=4.

Răspuns: a) A∈Gf, B∉Gf; b) m=4.

Exemplul 5. Graficul funcției f:R→R, f(x)=−2x+6, intersectează axele Ox și Oy în punctele A, respectiv B. Determină coordonatele punctelor A și B și aria triunghiului AOB.

Vezi rezolvarea
  1. Intersecția cu Oy: x=0, f(0)=6, deci B(0,6).
  2. Intersecția cu Ox: f(x)=0⟺−2x+6=0⟺x=3, deci A(3,0).
  3. Triunghiul AOB este dreptunghic în O, cu catetele OA=3 și OB=6: AAOB=OA⋅OB2=3⋅62=9.

Răspuns: A(3,0), B(0,6), aria =9 (unități de arie).

Exemplul 6 (tip Evaluare Națională). Se consideră funcția f:R→R, f(x)=ax+b, unde a și b sunt numere reale. Punctele M(1,3) și N(2,5) aparțin graficului funcției. Determină numerele a și b și calculează f(10).

Vezi rezolvarea
  1. M∈Gf⇒f(1)=3⇒a+b=3.
  2. N∈Gf⇒f(2)=5⇒2a+b=5.
  3. Scazi prima ecuație din a doua: a=2; apoi b=3−2=1. Deci f(x)=2x+1.
  4. Verificare: f(1)=3, f(2)=5. Atunci f(10)=2⋅10+1=21.

Răspuns: a=2, b=1, f(10)=21.

Greșeli frecvente

  • „Fiecare element din B trebuie să primească o săgeată.” Fals. Condiția privește doar mulțimea A: din fiecare element al domeniului pleacă exact o săgeată. În codomeniu pot exista elemente fără săgeată sau cu mai multe.
  • Confuzia dintre codomeniu și mulțimea valorilor. La f:{0,1,2}→N, f(x)=x2, codomeniul este N, dar Imf={0,1,4}.
  • Unirea punctelor graficului când domeniul e finit. Pentru f:{−1,0,1,2,3}→R graficul are 5 puncte; dacă le unești, desenezi graficul altei funcții (definite pe un interval).
  • Inversarea coordonatelor. Pentru M(a,b) calculezi f(a) (abscisa intră în funcție) și compari cu b. La intersecția cu Ox rezolvi f(x)=0, nu pui x=0.

Verifică-te

Verifică-te: 4 întrebări

Fie A={1,2,3} și B={4,5}. Care corespondență definește o funcție f:A→B?

  1. 1→4, 2→5
  2. 1→4, 2→4, 3→5
  3. 1→4, 1→5, 2→4, 3→5

Funcția f:{−1,0,1,2}→R, f(x)=x2, are mulțimea valorilor:

  1. {0,1,4}
  2. {−1,0,1,2}
  3. R

Care punct aparține graficului funcției f:R→R, f(x)=4x−3?

  1. (2,4)
  2. (0,3)
  3. (1,1)

Graficul funcției f:R→R, f(x)=5−2x, intersectează axa Ox în punctul:

  1. (0,5)
  2. (52,0)
  3. (−52,0)

Exersează

Întrebări frecvente

Ce este o funcție, pe scurt? O regulă care asociază fiecărui element din mulțimea A (domeniul) un singur element din mulțimea B (codomeniul). Se scrie f:A→B, iar f(x) este valoarea funcției în x.

Care este diferența dintre codomeniu și mulțimea valorilor? Codomeniul B este mulțimea în care funcția ia valori, aleasă la definire. Mulțimea valorilor Imf conține doar valorile efectiv obținute și este inclusă în codomeniu.

Cum verific dacă un punct aparține graficului unei funcții? Pentru M(a,b) verifici că a este în domeniu și calculezi f(a). Dacă f(a)=b, punctul este pe grafic; altfel nu este.