Formule

Formule

Asimptota oblică a unei funcții f este dreapta y=mx+n, unde m=limx→±∞f(x)x și n=limx→±∞(f(x)−mx), cu m și n numere finite și m≠0. Practic: calculezi întâi m, apoi, cu m găsit, calculezi n; dacă ambele limite sunt finite, ecuația asimptotei oblice este y=mx+n. Dacă funcția are asimptotă orizontală pe o ramură, nu mai are oblică pe aceeași ramură.

Definiție și formulă

Fie f:D→R. Când o asimptotă nu este paralelă cu axele Ox sau Oy, ea se numește asimptotă oblică. Dacă +∞ este punct de acumulare pentru D și

m=limx→+∞f(x)x∈R∗,n=limx→+∞(f(x)−mx)∈R,

atunci dreapta y=mx+n este asimptotă oblică la +∞ (spre dreapta).

Analog, dacă −∞ este punct de acumulare pentru D și

m′=limx→−∞f(x)x∈R∗,n′=limx→−∞(f(x)−m′x)∈R,

atunci dreapta y=m′x+n′ este asimptotă oblică la −∞ (spre stânga). Intuitiv, distanța dintre grafic și dreaptă tinde la 0: lim(f(x)−(mx+n))=0.

Cum calculezi m și n — algoritm în 3 pași

  1. Verifică domeniul și asimptota orizontală. Domeniul trebuie să fie nemărginit spre +∞ și/sau −∞. Dacă limx→±∞f(x) este finită, ai asimptotă orizontală și te oprești pe ramura respectivă.
  2. Calculează m=limf(x)x. Dacă m este infinit, nu există sau m=0, nu există asimptotă oblică. Folosește limitele de funcții și limitele remarcabile.
  3. Calculează n=lim(f(x)−mx) cu valoarea lui m găsită. Dacă n este finit, scrie concluzia: „dreapta y=mx+n este asimptotă oblică la +∞”. Repetă pașii 2–3 la −∞.

Când există asimptotă oblică

  • Condiția: m finit și nenul, iar n finit. Dacă m este finit, dar n=±∞ (de exemplu f(x)=x+ln⁡x), nu există asimptotă oblică.
  • Funcții raționale f(x)=P(x)Q(x): există asimptotă oblică exact când gradP=gradQ+1. Dacă diferența de grad este mai mare, m=±∞.
  • Scurtătură prin împărțirea polinoamelor: scrii P(x)=Q(x)⋅(mx+n)+R(x); atunci f(x)=mx+n+R(x)Q(x), iar câtul mx+n este chiar asimptota oblică (la ambele ramuri). Exemplu: x2+3x−1=x+1+4x−1, deci y=x+1.
  • Funcții cu radical de tipul ax2+bx+c: asimptotele la +∞ și −∞ sunt de obicei diferite, pentru că x2=|x|.

Asimptotă oblică vs. asimptotă orizontală

Asimptota orizontală este cazul particular m=0 al dreptei y=mx+n. De aceea, pe aceeași ramură (+∞ sau −∞), o funcție nu poate avea simultan asimptotă orizontală și asimptotă oblică. Dacă obții m=0, ai de fapt o asimptotă orizontală y=n. Pe ramuri diferite pot coexista: f(x)=x+ex are asimptota oblică y=x la −∞ și niciuna la +∞. Asimptotele verticale se studiază separat, în punctele finite. Toate tipurile sunt rezumate în pagina Asimptote.

x y O y = x f(x) = x + 1/x

Greșeli frecvente

  • Te oprești după m. Fără n finit nu ai asimptotă: pentru f(x)=x+ln⁡x avem m=1, dar n=limx→+∞ln⁡x=+∞.
  • Declari asimptotă oblică pentru m=0. În acest caz dreapta y=n este asimptotă orizontală, nu oblică.
  • Calculezi doar la +∞. La radicali, x2=|x|=−x pentru x<0, deci la −∞ semnul lui m se schimbă.
  • Calculezi n ca limf(x)−mx separat (∞−∞ „simplificat” greșit). Aduci f(x)−mx la același numitor sau amplifici cu conjugatul, apoi treci la limită.

Întrebări frecvente

Cum aflu asimptota oblică? Calculezi m=limx→±∞f(x)x; dacă m este finit și nenul, calculezi n=limx→±∞(f(x)−mx). Dacă și n este finit, asimptota oblică este y=mx+n. Faci calculul separat la +∞ și la −∞.

Care este formula asimptotei oblice? y=mx+n, cu m=limx→±∞f(x)x și n=limx→±∞(f(x)−mx). La funcții raționale, mx+n este câtul împărțirii numărătorului la numitor.

Când nu are o funcție asimptotă oblică? Când m este infinit sau nu există, când m=0 (atunci poate exista asimptotă orizontală), când n este infinit, sau când domeniul este mărginit. De exemplu, f(x)=x2 și f(x)=ex nu au asimptotă oblică la +∞.

Verifică-ți rezolvarea: calculator asimptote — verticale, orizontale și oblice, pas cu pas.

Verifică-te: 3 întrebări

Pentru asimptota oblică y=mx+n spre +∞, panta m se calculează cu:

  1. limx→∞f(x)x
  2. limx→∞f(x)
  3. limx→∞(f(x)−x)

Asimptota oblică spre +∞ a funcției f(x)=x2+1x−1 este:

  1. y=x
  2. y=x+1
  3. y=x−1

Funcția f(x)=2x2+3x2+1 are spre +∞:

  1. asimptota oblică y=2x
  2. nicio asimptotă
  3. asimptota orizontală y=2
Exemple

Exemple rezolvate

Exemplul 1 — funcție rațională simplă

f:R∗→R, f(x)=x2+1x.

Rezolvare. m=limx→±∞f(x)x=limx→±∞x2+1x2=1, n=limx→±∞(x2+1x−x)=limx→±∞1x=0. Dreapta y=x este asimptotă oblică la +∞ și la −∞. În plus, x=0 este asimptotă verticală.

Exemplul 2 — grad numărător = grad numitor + 1

f:R∖{−1}→R, f(x)=2x2−3x+1x+1.

Rezolvare. m=limx→±∞2x2−3x+1x2+x=2, n=limx→±∞(2x2−3x+1x+1−2x)= limx→±∞−5x+1x+1=−5. Asimptota oblică este y=2x−5 la ±∞. Verificare prin împărțire: 2x2−3x+1=(x+1)(2x−5)+6, deci f(x)=2x−5+6x+1.

Exemplul 3 — radical, asimptote diferite la ±∞

f:(−∞,−2]∪[0,+∞)→R, f(x)=x2+2x.

Rezolvare. La +∞: x2+2x=x1+2x, deci m=1 și n=limx→+∞(x2+2x−x)= limx→+∞2xx2+2x+x=1. Asimptota la +∞: y=x+1.

La −∞: x2+2x=|x|1+2x=−x1+2x, deci m=−1 și n=limx→−∞(x2+2x+x)= limx→−∞2x−x(1+2x+1)=−1. Asimptota la −∞: y=−x−1.

Exemplul 4 — m finit, dar fără asimptotă oblică

f:(0,+∞)→R, f(x)=x+ln⁡x.

Rezolvare. m=limx→+∞(1+ln⁡xx)=1, dar n=limx→+∞(f(x)−x)=limx→+∞ln⁡x=+∞. Funcția nu are asimptotă oblică. (Are asimptota verticală x=0, deoarece limx↘0f(x)=−∞.)

Exemplul 5 — exponențială și limită remarcabilă

f:R∗→R, f(x)=xe1/x.

Rezolvare. m=limx→±∞e1/x=e0=1. Pentru n notăm t=1x→0: n=limx→±∞x(e1/x−1)=limt→0et−1t=1. Asimptota oblică este y=x+1 la +∞ și la −∞.

Exerciții

Exerciții propuse

Determinați asimptotele oblice ale funcțiilor (pe domeniul maxim de definiție):

  1. f(x)=x2+3x−1
  2. f(x)=x3x2+1
  3. f(x)=3x2−x+2x
  4. f(x)=x2+4x+5
  5. f(x)=x−arctgx
  6. f(x)=x+ex
Răspunsuri
  1. y=x+1 la ±∞, deoarece f(x)=x+1+4x−1.
  2. y=x la ±∞, deoarece f(x)=x−xx2+1.
  3. y=3x−1 la ±∞, deoarece f(x)=3x−1+2x.
  4. y=x+2 la +∞ și y=−x−2 la −∞ (f(x)=(x+2)2+1).
  5. y=x−π2 la +∞ și y=x+π2 la −∞.
  6. y=x doar la −∞ (ex→0); la +∞, m=lim(1+exx)=+∞, deci nu există.

Vezi și asimptotele orizontale, asimptotele verticale și ecuația tangentei la graficul unei funcții.

Actualizat la
Testează-te la acest capitol Grile din subiecte oficiale de Evaluare Națională, cu scor și explicații →
Publicitate