Formule

Formule

Asimptota verticală a unei funcții f este dreapta x=a (paralelă cu axa Oy), unde a este un punct finit, de acumulare pentru domeniu, în care cel puțin o limită laterală este infinită: limx→af(x)=±∞. Ecuația asimptotei verticale este x=a. O cauți în punctele care nu aparțin domeniului, dar sunt „la marginea” lui: zerourile numitorului, capetele finite ale intervalelor de definiție, punctul în care argumentul lui ln devine 0.

Definiție

Fie f:D→R și a∈R un punct de acumulare pentru D.

Dreapta x=a este asimptotă verticală la stânga dacă

limx→ax<af(x)=±∞(notat și limx↗af(x)=±∞).

Dreapta x=a este asimptotă verticală la dreapta dacă

limx→ax>af(x)=±∞(limx↘af(x)=±∞).

Dacă ambele limite laterale sunt infinite, x=a este asimptotă verticală bilaterală. Este suficientă o singură limită laterală infinită pentru ca dreapta să fie asimptotă verticală. Existența asimptotelor verticale nu depinde de existența asimptotelor orizontale sau a celor oblice, iar o funcție poate avea oricâte asimptote verticale (tgx are o infinitate).

Ecuația asimptotei verticale

Ecuația este x=a: o dreaptă verticală, în care apare doar variabila x. Exemplu: pentru f(x)=1x−2 avem limx↘2f(x)=+∞ și limx↗2f(x)=−∞, deci dreapta x=2 este asimptotă verticală bilaterală.

Unde o cauți

  • Zerourile numitorului (după simplificare!) la funcții raționale sau cu fracții: pentru f(x)=P(x)Q(x) candidatele sunt soluțiile ecuației Q(x)=0.
  • Capetele finite ale domeniului care nu aparțin domeniului: dacă D=(a,b), verifici limita în a la dreapta și în b la stânga.
  • Logaritmul: ln⁡x are asimptota verticală x=0, deoarece limx↘0ln⁡x=−∞; în general ln⁡u(x) acolo unde u(x)→0+.
  • Funcții trigonometrice: tgx în x=π2+kπ, ctgx în x=kπ.
  • Niciodată în puncte din interiorul domeniului în care funcția este continuă și niciodată la ±∞ — acolo se caută asimptotele orizontale și oblice.

Algoritm în 3 pași

  1. Determină domeniul D și listează punctele finite de acumulare care nu aparțin lui D (candidatele).
  2. Calculează limitele laterale în fiecare candidat a: limx↗af(x) și limx↘af(x), folosind limitele de funcții și semnul numitorului în vecinătatea lui a.
  3. Concluzie. Dacă cel puțin o limită laterală este ±∞, x=a este asimptotă verticală (precizezi: la stânga, la dreapta sau bilaterală). Dacă ambele limite sunt finite, nu există asimptotă verticală în a.

Funcții raționale: simplifică mai întâi

Un zero al numitorului nu dă automat asimptotă verticală. Pentru f(x)=x2−1x−1, D=R∖{1}, dar f(x)=(x−1)(x+1)x−1=x+1 pentru x≠1, deci limx→1f(x)=2 — finită. Dreapta x=1 nu este asimptotă verticală; graficul are doar un „punct lipsă” în (1,2). Regula: există asimptotă verticală în a doar dacă, după simplificarea fracției, numitorul se anulează în a, iar numărătorul nu.

x y O a x = a lim f(x) = −∞ (x ↗ a) lim f(x) = +∞ (x ↘ a)

Greșeli frecvente

  • Scrii y=a în loc de x=a: asimptota verticală are ecuația în x.
  • Nu simplifici fracția și declari asimptotă în puncte în care limita este finită (x2−1x−1 în x=1).
  • Calculezi o singură limită laterală și afirmi că asimptota este „bilaterală”: semnele pot diferi (1x în 0 dă −∞ la stânga și +∞ la dreapta).
  • Cauți asimptote verticale în puncte din domeniu (f(x)=x în 0: f(0)=0, limita este finită) sau la ±∞.

Întrebări frecvente

Care este ecuația asimptotei verticale? x=a, unde a este punctul finit în care cel puțin o limită laterală a funcției este ±∞.

Cum aflu asimptotele verticale ale unei funcții? Determini domeniul, alegi punctele finite de acumulare care nu aparțin domeniului (zerourile numitorului după simplificare, capetele intervalelor, argumentul lui ln egal cu 0) și calculezi limitele laterale în fiecare; cele infinite dau asimptote.

Poate graficul să intersecteze asimptota verticală? Nu o poate traversa: în vecinătatea lui a valorile funcției tind la infinit, iar de regulă a nu aparține domeniului, deci graficul nu are puncte pe dreapta x=a. Spre deosebire de aceasta, asimptotele orizontale și oblice pot fi intersectate.

Verifică-ți rezolvarea: calculator asimptote — verticale, orizontale și oblice, pas cu pas.

Verifică-te: 3 întrebări

Dreapta x=a este asimptotă verticală la graficul lui f dacă:

  1. limx→∞f(x)=a
  2. cel puțin o limită laterală a lui f în a este ±∞
  3. f(a)=0

Asimptota verticală a funcției f(x)=x+1x−3 este:

  1. x=−1
  2. y=1
  3. x=3

Funcția f(x)=x2−4x−2, x≠2, are asimptotă verticală:

  1. nu are
  2. x=2
  3. x=−2
Exemple

Exemple rezolvate

Exemplul 1 — o singură asimptotă, bilaterală

f:R∖{2}→R, f(x)=1x−2.

Rezolvare. Candidatul este x=2 (zeroul numitorului). Pentru x↘2, x−2→0+, deci f(x)→+∞; pentru x↗2, x−2→0−, deci f(x)→−∞. Dreapta x=2 este asimptotă verticală bilaterală.

Exemplul 2 — două asimptote verticale

f:R∖{−2,2}→R, f(x)=x+1x2−4.

Rezolvare. x2−4=(x−2)(x+2), candidate: x=−2 și x=2. În 2: numărătorul tinde la 3>0, x+2→4>0, iar x−2→0±, deci limx↘2f(x)=+∞, limx↗2f(x)=−∞. În −2: numărătorul tinde la −1<0, x−2→−4<0, iar x+2→0±: limx↘−2f(x)=−1(−4)⋅0+=+∞, limx↗−2f(x)=−∞. Dreptele x=−2 și x=2 sunt asimptote verticale bilaterale.

Exemplul 3 — capătul domeniului, logaritm

f:(1,+∞)→R, f(x)=ln⁡(x−1).

Rezolvare. Punctul 1 nu aparține domeniului, dar este punct de acumulare (are sens doar limita la dreapta). limx↘1ln⁡(x−1)=limt↘0ln⁡t=−∞. Dreapta x=1 este asimptotă verticală la dreapta.

Exemplul 4 — zero al numitorului care nu dă asimptotă

f:R∖{−1,2}→R, f(x)=x2−4x2−x−2.

Rezolvare. Descompunem: x2−x−2=(x−2)(x+1), x2−4=(x−2)(x+2). Pentru x≠2, f(x)=x+2x+1. În 2: limx→2f(x)=43, finită — x=2 nu este asimptotă. În −1: numărătorul tinde la 1, x+1→0±, deci limx↘−1f(x)=+∞, limx↗−1f(x)=−∞. Singura asimptotă verticală este x=−1.

Exerciții

Exerciții propuse

Determinați asimptotele verticale ale funcțiilor (pe domeniul maxim de definiție):

  1. f(x)=3x+4
  2. f(x)=xx2−9
  3. f(x)=x2−9x−3
  4. f(x)=ln⁡(2−x)
  5. f(x)=x+1x2+1
  6. f(x)=1x2−2x+1
Răspunsuri
  1. x=−4, bilaterală (−∞ la stânga, +∞ la dreapta).
  2. x=−3 și x=3, ambele bilaterale.
  3. Nu are: f(x)=x+3 pentru x≠3, limita în 3 este 6.
  4. D=(−∞,2); x=2 asimptotă verticală la stânga (limx↗2f(x)=−∞).
  5. Nu are: x2+1>0 pentru orice x, domeniul este R.
  6. f(x)=1(x−1)2; x=1 bilaterală, cu +∞ pe ambele părți.

Vezi și asimptotele orizontale, asimptotele oblice și pagina Asimptote.

Actualizat la
Testează-te la acest capitol Grile din subiecte oficiale de Evaluare Națională, cu scor și explicații →
Publicitate